Fuga Sfintei Familii în Egipt: ascultare, responsabilite și ocrotire
O societate sănătoasă, un popor cu verticalitate, se clădește pe doar pe familii sănătoase, unite prin iubire, credință și responsabilitate. Apărarea familiei este un act de credință, iar deciziile luate cu înțelepciune protejează familia precum și apărarea vieții și a viitorului acesteia peste ani și ani.
Duminica după Nașterea Domnului – prima duminică după serbarea Praznicului Nașterii Domnului și ultima a lunii decembrie, ne așază înainte Sfânta Familie – Sfântul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, Maria și Iisus), tocmai pentru a înțelege faptul că Mântuitorul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, nu S-a născut în izolare, „rupt” de o realitate, ci într-o familie pământească, sfințind viața de zi cu zi.
Din paginile Noului Testament aflăm că Sfânta Familie nu a fost lipsită de încercări: sărăcie, lipsuri, drumuri grele, teamă, cu este, de exemplu, fuga în Egipt. Dar toate au fost biruite prin credință, rugăciune, unitate și ascultare. Pentru că acolo unde este Dumnezeu, greutățile nu despart, ci apropie.
După nașterea lui Iisus, un înger îl avertizează pe Iosif să fugă în Egipt cu Maria și Pruncul, pentru a scăpa de tiranul rege Irod cel Mare, care dorea să-l omoare pe copilul care urma să fie „regele iudeilor”. Astfel, Sfânta Familie rămâne în Egipt până la moartea lui Irod, apoi se întoarce în Israel.
Sfântul Iosif ne arată ascultarea și grija tăcută pentru familie, Maica Domnului ne arată smerenia și credința deplină, iar Pruncul Iisus ne arată că Dumnezeu vine în lume prin iubire smerită, nu prin putere, așa cum spunea Preasfințitul Părinte Iustin în Pastorala din acest an: Hristos a venit să cucerească lumea, nu cu arme, ci cu mâinile goale, cu multă bunătate și dragoste. Astfel, familia devine locul unde Dumnezeu lucrează în taină.
Duminica acesta este îndeosebi despre familie. Familia este primul loc unde omul învață să iubească, unde se deprinde rugăciunea, iertarea, răbdarea și jertfa. Nu prin cuvinte mari, ci prin gesturi simple: o masă împreună, o rugăciune spusă dimineața și seara, o mână întinsă la nevoie. În familie învățăm că iubirea adevărată înseamnă responsabilitate și dăruire.
O societate sănătoasă, un popor cu verticalitate, se clădește pe doar pe familii sănătoase, unite prin iubire, credință și responsabilitate. Apărarea familiei este un act de credință, iar deciziile luate cu înțelepciune protejează familia precum și apărarea vieții și a viitorului acesteia peste ani și ani.
