Să păziți întotdeauna cu acrivie programul, tipicul. Să luați aminte la întoarcerea voastră. Se poate ca acestea să vă pară lucruri mici și neînsemnate. Dar aceste lucruri mici și neînsemnate sunt cele care ne slobozesc din ispitele mari. Căci dacă monahul se cruță să privească ici și colo, să facă uz și nu abuz de lucruri, cum este cu putință ca diavolul să-l înșele, încât să facă ceva care este păcat? Aceasta este cu neputință. Un monah care ia aminte să nu-și privească trupul, ia aminte încă, dacă este cu putință, să nu-l sature, să nu-l odihnească atât cât are nevoie și, prin urmare, se supraveghează pe sine ca nu cumva să-i scape ceva, cum este cu putință să îl înșele diavolul să privească frumusețe străină sau să privească pătimaș, sau să facă ceva care se consideră vinovat? Și astfel, cu acea luare aminte pe care o are, se slobozește din marile osteneli ale marilor războaie care duc la căderile mari.

Luând aminte la această minuțiozitate, Părinții noștri au păzit acrivia făptuirii practice. Fiindcă acrivia făptuirii practice este aceea care aprinde acel foc în inimă. Și atunci rămân candelele aprinse și acolo unde candelele sunt aprinse, cum spune Avva Dorotei, nu poate șoarecele să facă nici o pagubă, nici muștele să zboare pe deasupra, pentru că, altminteri, se vor arde. Când însă candela se stinge, continuă același Avvă, atunci se duce șoarecele și mănâncă fitilul, mănâncă untdelemnul, răstoarnă și candela și, dacă este de lut, se strică.

Am făcut această lungă digresiune, spunând toate acestea ca să accentuez însemnătatea pe care o au ținerea și păzirea bunei întoarceri în Hristos, care nu este altceva decât acrivia conștiinței în programul nostru monahal. Când nu cedăm în programul nostru și suntem cu luare aminte, atunci să fiți siguri că nici dumnezeiescul har nu va fugi de la noi, nici luminarea dumnezeiască de taină, ca să nu fim batjocoriți de patimi și de demoni. Acolo unde lipsește râvna, este nevoie de multă osteneală ca să se ridice Crucea. Însă acolo unde se află dumnezeiasca râvnă, toate sunt ușoare. Așadar, toți să ne facem râvnitori.

*** Fragment din volumul „Mesaje atonite”, de Gheron Iosif Vatopedinul, în curs de traducere la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.