Singura biserică din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei închinată Botezului Domnului se află între Piatra Neamț și Târgu Neamț, în satul Poiana din comuna Dobreni, la șase kilometri de şoseaua Crăcăoanilor și la 600 de metri altitudine. Mănăstirea Horaița este o ctitorie a Arhimandritului Ermoghen Buhuș, din secolul al XIX-a, pe locul unei așezări monahicești din secolul al XVII-lea. Însă, rădăcinile bisericii sunt chiar mai vechi de atât – existența unul lăcaș din lemn în aceste locuri fiind cunoscută încă din secolul al XV-lea.

Biserica actuală este o construcție masivă din piatră și bolți de cărămidă, cu ziduri goase, de cel puțin un metru și jumătate, dar care ajung, uneori, și la patru metri. După aproape 20 de ani de la începerea construcției, în 1867, biserica a fost sfințită și a primit și hramul „Botezul Domnului”.

Mănăstirea este unică în Moldova prin hramul pe care îl poartă, dar are și alte elemente care o fac unică în țară și chiar în lume. Ca stil arhitectural, ea reprezintă o îmbinare între elementele romano-bizantine și influenţele ruseşti. Dintre cele opt turle ale bisericii, trei se află deasupra Sfântului Altar. Catapeteasma este realizată din trei tipuri de lemn – tei, păr și tuia și este diferită de orice alte catapetesme, întrucât amvonul – locul de unde se predică – este situat deasupra ei, pe același zid care separă altarul de restul bisericii. În plus, dispunerea icoanelor se abate de la tipicul comun.

Podoaba cea mai de preț a mănăstirii este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Izbăvitoare de secetă”. Aceasta provine din vechea biserică de lemn a Horaiței, din 1824, și a înfăptuit nenumărate minuni în timpul procesiunilor de Izvorul Tămăduirii, prin satele afectate de lipsa ploii.   

În afară de biserica „Botezul Domnului”, mănăstirea mai are, în cuprinsul său, paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae” și paraclisul „Pogorârea Sfântului Duh” – acesta din urmă, aflat în turnul-clopotniță. 

Liniștea de la Mănăstirea Horaița (galerie FOTO)