Bătrânul Porfirie zicea: „Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.

Acelaşi Bătrân adăuga: „Hristos este prietenul nostru, fratele nostru, El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată care-l bucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să observe toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să dorească să fie toţi cu Hristos şi aproape de El”.

Amfilohie, Bătrânul din Patmos, zicea despre omul care-L uită pe Hristos din pricina numeroaselor sale ocupaţii: „Adesea Hristos vine şi bate la porta ta. Tu-L faci să se aşeze în anticamera sufletului tău şi, absorbit de ocupaţiile tale, uiţi de Dumnezeiescul vizitator. El aşteaptă ca tu să trândăveşti, aşteaptă… şi apoi, dacă tu întârzii prea mult, El se ridică şi pleacă. Uneori însă, eşti atât de ocupat că-I răspunzi de la fereastră: n-ai nici atâta timp încât să-I deschizi uşa!”

Acelaşi Bătrân zicea: „Omul care nu-L are pe Hristos în el vede lucrurile sumbre şi dificile”. Şi încă: „Până ce inima omului nu este locuită de Hristos, el are loc pentru bani, pentru averi şi pentru creaturi”.

(Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mai putem trăi frumos?, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 83-84)