Vederea propriilor păcate este izvor de mare lumină în inima omului. Cine le va vedea, va vedea slava lui Dumnezeu. Numai acelora care și-au văzut întunecimea inimii le-a strălucit lumina, pentru că Hristos spune: Celor ce ședeau în întuneric le-a strălucit lumina! 

Dar dacă noi vrem să fugim din întunericul ăsta, lumina venind, nu ne va părăsi. Așa că, să ne vedem păcătoși și nu greșim. Nu greșim, mare bucurie ne vine din asta. De ce? Pentru că Dumnezeu a zis că pentru cei păcătoși a venit. Noi de ce vrem să ne osebim de ei? De ce vrem să fim cu cei drepți, pentru care El spune că nu a venit, pentru care se socotesc pe ei drepți.

Fericiți cei care se văd pe ei înșiși păcătoși, căci pentru aceștia a venit Hristos.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 55)