„Copiii noştri au neapărată nevoie de bogăţie” — iată pretextul cel frumos la înfăţişare de care se slujesc iubitorii de agonisire. Nu cumva, când doreai să devii părinte, adăugai în rugăciunile tale: „Dă-mi copii, ca să calc poruncile Tale, dă-mi copii ca să nu ajung în Împărăţia cerurilor?” Adu-ţi aminte şi că bogăţia a slujit multora spre dezmăţ; ia aminte, deci, ca nu cumva, adunând bogăţie prin osteneală din greu, să le pregăteşti copiilor tăi înlesniri spre păcat şi prin aceasta să meriţi îndoită pedeapsă — pentru faptul că tu însuţi ai săvârşit nedreptate şi pentru că le-ai dat altora mijloacele pentru asta. (Sfântul Vasile cel Mare)

(Cum să biruim iubirea de argint, Editura Sophia, București, 2013, p. 87)