Un ţăran naiv, fiind curios să afle cum poate fericitul să prezică viitorul şi să pătrundă în tainele sufletului omenesc, s-a apropiat de el şi l-a întrebat:

– Părinte! Cum de ştiţi toate şi puteţi să ghiciţi viaţa oamenilor?

– Da’ ce-i de mirare în asta? a răspuns fericitul. Nu-i nici o greutate în asta.

– Cum nu-i? Oare-i chiar aşa de uşor, părinte?

– Tare uşor...Vrei şi tu să fii ca mine?

– Grozav aş vrea, părinte, învaţă-mă!

– Dacă-i pe aşa, atunci smulge-ţi o geană şi fă-i două noduri. Cum ai să faci asta, ai să ajungi la fel de mintos ca mine.

– Şi Sfinţia Voastră aţi făcut la fel?

– Chiar aşa..., a răspuns fericitul Teofil.

Ţăranul cel naiv a încercat îndată să înfăptuiască sfatul primit, însă, oricât s-a străduit să facă pe geană măcar un nod, bineînţeles că n-a avut nici o izbândă.

– Iaca, şi eu cu mare trudă am ajuns ce sunt acum ..., a zis fericitul şi a plecat, lăsându-l pe ţăran cu gura căscată.

(Vladimir Znosko, Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos. Viaţa şi Acatistul, Ediția a II-a revizuită, Editura Egumenița, Galați, pp. 24-25)