Text și context

Exorcizarea din ținutul Gherghesenilor e urmată de o serie de minuni menite a trimite un mesaj cu privire la Hristos și activitatea lui. Este vorba despre vindecarea femeii cu scurgere de sânge și Învierea fiicei lui Iair. Întrerupt din actul propovăduirii, Învățătorul va fi chemat de către mai-marele sinagogii din Capernaum. Locul însuși era unul cu reverberații aparte pentru el. Populată de oameni mai deschiși la minte decât ierusalimitenii, era un loc în care Îi făcea plăcere să adăsteze. Din relatări conexe reiese și că era în relații bune cu mai marele sinagogii de aici.

Iair și fiica bolnavă

Acest lucru explică de ce, acesta vine la el ca la un prieten atunci când află că fiica i s-a îmbolnăvit. Îi cere ajutorul. Iar Domnul se așterne pe cale. Fără să mai aștepte. Nu găsește scuze. Vine în întâmpinarea nevoii prietenului său. 

Pe drum, are loc un alt eveniment. O femeie suferindă se atinge de haina Sa. Primește imediat tămăduirea mult dorită. Deși se retrage, extrem de discret, sperând că nimeni nu a  observat gestul ei, e remarcată imediat. Vădită. Spre revolta ucenicilor, care nu și-ar dori ca El să se oprească din drum. La întrebarea: „Cine este cel ce s-a atins de Mine?”, ei vin să răspundă imediat: „Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?”. Iisus știe însă că e mai mult decât atât. Cere beneficiarei momentului să iasă în față. Aceasta se conformează. Oferă o prețioasă mărturie despre minune. Spre întărirea în credință a celor de față. 

Moartea și Învierea

Întrucât  episodul pricinuiește o oarecare întârziere, aceasta aduce cu sine moartea fiicei lui Iair. Slugile sunt trimise spre a-l înștiința să nu-L mai ostenească pe Învățător. Și totuși, Acesta ține să-și continue drumul. Ba mai mult, îl încurajează pe părintele care-și pierduse odrasla cu cuvintele: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi”. Ajuns la locuința rabinului, Le spune tuturor că fetița n-a murit. Doarme. E luat în râs. Firește. Erau cu toții încredințați de cele întâmplate. Se cere, așadar, o intervenție neîntârziată. Copila e prinsă de mână și chemată de dincolo de fruntariile lumii acesteia. „Copilă, scoală-te!”, sunt vorbe de poruncă. Li se dă curs imediat. Aceasta se întoarce la viață și e redată familiei. Bucuria vine să inunde sufletele tuturor celor de acolo. 

În loc de concluzii

Dincolo de aspectele teologice, minunea de astăzi vine să ni-L reveleze pe Hristos în ipostaza empatică. Ne prezintă chipul Fiului lui Dumnezeu care aduce vindecare și bucurie. Acestea ar fi, de fapt, cuvintele cheie ale oricărei potențiale lecturi care au în centru episodul. El e Domnul vindecării și al bucuriei. În această ipostază suntem chemați și noi să-L descoperim. De fiecare dată când norii negri vin să se aștearnă peste sufletele, ori viețile noastre, trebuie să privim înspre El. Cu discreția și statornicia în credință cu care a făcut-o femeia cu scurgerea de sânge. Ori cu îndrăzneala pe care a avut-o Iair atunci când i s-a îmbolnăvit fiica. Îndrăzniți!