Text și context

În relatarea Sfântului Luca, pilda semănătorului este urmată de vindecarea demonizatului din ținutul gherghesenilor. Exorcismul, așa cum este el cunoscut în limbajul de specialitate, e definit aici prin intermediul sintagmei de vindecare. Într-adevăr, cel ce fusese locuit de un chiriaș nedorit, se va găsi restabilit în toate funcțiile sale intelectuale și umane.

Întâlnirea

Precum e de așteptat, momentul debutează cu o întâlnire. Între Învățător și om. Există, e drept și un al treilea participant, ascuns. Cel care îl poseda pe acesta. Din cauza căruia ajunsese să primească titlul de „demonizat”. În fapt, întâlnirea se petrece între diavol și Iisus, omul fiind mai degrabă un martor pasiv. Cel dintâi îi iese înainte Mântuitorului. Îl întâmpină și Îl interpelează: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui”, sună cuvintele lui. Motivația acestei atitudini ne-o revelează naratorul. Fiul Omului începuse deja să poruncească duhului necurat să elibereze corpul ocupat abuziv. De îndată ce acesta intră în dialog, e legitimat: „Care-ţi este numele?”, sună întrebarea. Răspunsul e imediat: „Legiune”. Urmat de o explicație necesară: „căci demoni mulţi intraseră în el”.

Negocierea

Discuția e urmată imediat de o negociere. Aparenta rugăciune a demonului constituie, în realitate, pretextul pentru a-i cere lui Hristos să plece în turma de porci. A negocia. Miza e vizibilă. Oamenii locului prețuiau suinele. Moartea lor i-ar fi întristat profund. În plus, ar fi determinat o mișcare socială care ar fi adus cu sine izgonirea Lui de pe acele meleaguri. Aceasta e logica în care se petrec lucrurile. Una pe care Domnul o cunoaște. Nu o refuză, totuși. Nu pentru că și-ar dori să-i necăjească pe oamenii de acolo. Din drag de sufletul celui posedat. Îl dorește liber și e dispus să plătească și prețul disprețului comunității.

Minunea

Odată ce negocierea e încheiată, lucrurile se întâmplă așa cum le planificase „chiriașul”. Până la un punct. Porcii se aruncă în mare. Oamenii vin într-un suflet la Iisus. Îl găsesc aici. Alături de el e și demonizatul. Nu oricum. Tămăduit. Sunt uimiți de acest lucru. În același timp, se înspăimântă și nu-și mai permit să-I vorbească precum și-ar fi dorit. Se mulțumesc să-I adreseze o rugăminte. Aceea de a pleca de la ei. O va face. Nu înainte de a-l binecuvânta pe cel izbăvit și a-l trimite la casa sa. Îi va refuza cererea de a-I deveni ucenic. Va reuși, însă, să-l transforme într-un propovăduitor zelos al Său și al minunii.

În loc de concluzii

Dincolo de faptul că-L revelează din nou pe Fiul lui Dumnezeu cel întrupat în ipostaza Tămăduitorului, minunea pe care o avem în vedere vine să ne vorbească și despre altceva. Despre valorile noastre și cele ale lui Dumnezeu. Ne invită să ne întrebăm de ce ne-am legat inima. Nu cumva, aidoma locuitorilor acelor ținuturi, suntem mai atașați de porci, decât de Domnul? Ce i-am spune oare dacă ar vindeca pe cineva dintre cei din vecini de noi? Dar dintre cei dragi? Suntem noi cu adevărat capabil să ne deschidem inimile spre a-L găzdui? Ori L-am ruga să plece, precum cei din ținutul gherghesenilor? Îndrăzniți!