Dacă decembrie este luna profeților, a celor care au vestit și au așteptat cu înfrigurare Întruparea lui Mesia pe pământ, luna care începe anul calendaristic se remarcă prin sfinții asceți, distinși prin viața lor curată și prin învățătura aleasă, făcându-se vase ale Duhului Sfânt, iar oamenilor - învățători. Am putea numi acest început de an luna Patericului sau luna Părinților pustiei, dar nu ar fi destul. Pe lângă asceții cu o intensă viață contemplativă, îi găsim laolaltă și pe marii teologi ai Bisericii, iar când ne referim la aceștia, nu ne oprim doar la cei care au scris cărțile de căpătâi ale învățăturii creștine, ci totodată la aceia care au profesat o teologie practică, a vieții de zi cu zi.

Sfântul Ierarh Vasile – teologul, distinsul liturg și filantrop al Cezareei Capadociei, care a definit deoființimea Tatălui și a Fiului, a compus regulile monahale, dar a pus și bazele primului spital creștin - începe luna și anul, iar după el este prăznuit cel numit și „Înger în trup”, marele prooroc Ioan Botezătorul. Imediat după ei cinstim pe Grigorie al Nisei, părintele misticii ortodoxe, pe Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște în Țara Sfântă, pe Pavel Tebeul, primul anahoret cunoscut, și pe Marele Antonie, care a devenit simbolul vieții călugărești din pustiul Egiptului. Imediat a doua zi după acesta sunt prăznuiți laolaltă cei doi corifei ai Alexandriei și ai primelor sinoade ecumenice, Atanasie și Chiril, care au scris atât de frumos despre persoana Fiului lui Dumnezeu, iar după ei, cei doi Macarie, de asemenea viețuitori în chiliile Egiptului. Eftimie cel Mare întregește pleiada viețuitorilor singuratici, urmat a doua zi de marele Maxim Mărturisitorul, cel care s-a opus aproape de unul singur ereziei ce cuprinsese Bizanțul în secolul al șaptelea. Încă un mare cuvios, imnologul cel vestit al Siriei, Sfântul Efrem, se numără printre marile nume ale lunii ianuarie, precedat de doi mari ierarhi, Grigorie de Nazianz (singurul care a primit apelativul de „Teolog”, pe lângă Ioan Evanghelistul, și mai târziu Simeon Noul Teolog) și Ioan Gură de Aur, neegalatul predicator din scaunul Constantinopolului, în a cărui Sfântă Liturghie ne unim cu Hristos. Și pentru ca să se înțeleagă de către toți că sfinții nu concurează, ci conlucrează, în penultima zi a lunii sărbătorim laolaltă pe stâlpii Bisericii, cei trei mari ierarhi, monahi, dar și învățători totodată, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, patronii învățământului teologic. Cu aceste exemple minunate, nu am epuizat nicidecum lista marilor sfinți a unei doisprezecimi de an.

Așezarea sfinților cuvioși și teologi în ianuarie nu este nicidecum întâmplătoare. Prima lună a anului vine după marea bucurie adusă de Crăciun, după belșugul Sărbătorilor, dar vestește și apropierea Triodului, un răstimp dedicat postului, meditației la viața noastră și mai ales rugăciunii către Domnul nostru Iisus Hristos, Care a pătimit și S-a răstignit pentru noi, Înviind și ridicându-ne din păcate.

Ianuarie ne oferă zilnic cel puțin un exemplu de urmat. Citind biografia unui sfânt pe zi, actualizăm în sufletele noastre viața acestuia. Nu se poate să nu ne rămână în minte o vorbă duhovnicească, iar în inimă o faptă de folos pentru mântuire. Astfel, cu ianuarie am putea pune început bun unui obicei, care sigur va rodi și în fapte.