Prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci se face în fiecare an, la data de 14 septembrie. Începuturile acestei sărbători sunt legate de libertatea oferită creştinilor de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Odată cu găsirea lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, de către Sfânta Împărăteasă Elena, acesta este venerat prin închinarea credincioşilor, în anul 335, la Ierusalim.

Sfântul Macarie, episcop de Ierusalim, este înfăţişat în icoană, stând în picioare pe un loc înalt şi binecuvântand mulţimea de credincioşi cu Sfânta Cruce. Sfântul Macarie este flancat în stânga şi dreapta de către doi diaconi. În partea dreaptă a Sfintei Cruci stau Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena. Erminia picturii bizantine prezintă o reprezentare variată a acestui  praznic: în alte icoane, Sfânta Elena este poziţionată în registrul de jos al icoanei, în faţa celor trei cruci pe care le-a descoperit, a Mântuitorului şi a celor doi tâlhari răstigniţi împreună cu El.

În alte variante ale aceleiaşi icoane, Sfântul Constantin şi mama lui se află în dreapta Sfintei Cruci, iar în stânga este redată vindecarea minunată a unui bolnav sau învierea unui mort, prin puterea Sfintei Cruci. În stânga sunt pictaţi preoţii împreună cu mulţimea de credincioşi, care iau parte la sărbătoare. În spate se observă Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci fiind legată de hramul acestei biserici pentru că, a doua zi după hram, s-a consemnat în Tradiţie că a început acest mare praznic. La Constantinopol a fost sărbătorit începând cu anul 614.