Icoana Maicii Domnului din Philermos

Iconografie

Icoana Maicii Domnului din Philermos

Potrivit Tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană redă în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot Tradiția ne spune că această icoană a Maicii Domnului a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constantinopol, până în jurul anului 1000, când a fost mutată în Insula Rodos, din cauza persecuției iconoclaste.

Icoana Maicii Domnului din Philermos, prăznuită pe 20 octombrie, și-a luat denumirea de la Muntele Philermos (gr. Φιλέρημος), situat în insula Rodos.

Potrivit Tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană redă în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot Tradiția ne spune că această icoană a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constantinopol, până în jurul anului 1000, când a fost mutată în insula Rodos, din cauza persecuției iconoclaste.

Icoana este considerată făcătoare de minuni și cinstită atât de ortodocși, cât și de romano-catolici.

La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii Ordinului „Sfântul Ioan” au ocupat insula Rodos. Aici, într-o capelă de pe Muntele Philermos, au găsit icoana Maicii Domnului, pe care au cinstit-o ca ocrotitoare a Ordinului. Acești cavaleri au construit în anul 1306 o basilică la poalele muntelui Philermos, în care a fost reașezată icoana Maicii Domnului.

În anul 1522, sultanul Suleiman Magnificul a asediat insula Rodos, iar cavalerii au capitulat retrăgându-se în Malta, cu tot cu icoana Maicii Domnului, pe care au așezat-o în Biserica „Sfântul Lorenzo”. În anul 1532 biserica a ars, dar icoana a scăpat nevătămată, fiind așezată apoi în capela Mănăstirii „Saint Giovanni a la Valette”, unde a fost înconjurată de numeroase daruri prețioase ce subliniază cinstirea deosebită de care se bucură. Icoana era așezată în spatele unui geam de cristal și avea patru îmbrăcăminți de argint cu pietre prețioase.

În anul 1798, Napoleon a cucerit Malta și i-a alungat pe cavaleri, permițându-le totuși să ia cu ei icoana și alte odoare sfinte. La 12 octombrie 1799, țarul Pavel I a fost numit Mare Maestru al Ordinului și a primit spre păstrare sfintele odoare: icoana Maicii Domnului din Philermos, mâna Sfântului Ioan Botezătorul și o părticică din lemnul Sfintei Cruci. După moartea țarului Pavel, în 1801, icoana a fost mutată la Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg.

Mai apoi, când văduva lui Alexandru al III-lea, Maria Feodorova, s-a întors în țara ei natală, Danemarca, aceasta a luat cu sine icoana din Philermos. Înainte de a muri, împărăteasa a încredințat icoana fiicelor ei, Xenia Alexandrovna și Olga Alexandrovna, care au dăruit-o arhiepiscopului în exil, Antonie. Icoana a ajuns în Berlin, iar în 1929 a fost mutată la Belgrad, de unde în 1932 a fost încredințată regelui Alexandru I al Iugoslaviei, care a așezat-o în capela palatului regal din Dedinje până în 1941 când, datorită amenințării învaziei naziste a fost, se pare, trimisă la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru.

Icoana a fost considerată pierdută în cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1996, icoana Maicii Domnului din Philermos a fost redescoperită în Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Acum, icoana originală se află în Muzeul Național „Cetinje” din Muntenegru.

Mulți dintre specialiști sunt de părere că icoana ar fi aparținut unei scene iconografice mai ample, precum „Deisis”.

Traducere și adaptare:
Sursa: