Inițial, această Icoană se afla într-un conac, la o familie boierească din orașul Bârlad.

Într-o zi, s-a întâmplat că a ars desăvârșit casa de lemn în care se afla această Sfântă Icoană. După potolirea focului, stăpânii casei au căutat să vadă dacă măcar câteva dintre vasele de argint și de aramă mai pot fi folosite. Însă, prin minune dumnezeiască, în locul celor căutate au găsit, fără să fi nădăjduit, Icoana Maicii Domnului neatinsă de flăcările focului, ci doar afumată și înnegrită.

Plini de uimire și mulțumind lui Dumnezeu, au scos icoana, au spălat-o și, văzând că nici zugrăveala nu era deloc stricată, ci numai fumul pătrunsese și o înnegrise, au plătit un meșter să facă o ferecătură din argint.

Mai apoi, aflând ei de zidirea noului Schit Prodromu din Muntele Athos, au dăruit Icoana schitului pe care, de mai multe ori, l-a apărat de foc și de grindină.

Într-o vreme, pe când pădurile din Vigla au fost mistuite de foc, monahii prodromiţi au făcut litanie în jurul schitului cu această icoană și focul nu s-a apropiat de schit.

Icoana Maicii Domnului Izbăvitoare de foc este așezată spre închinare în Paraclisul „Buna Vestire” al Schitului Românesc Prodromu.