Pe locul unde se află astăzi biserica ce adăpostește Icoana Maicii Domnului era odinioară o movilă de pământ, numită „Dealul Livezii”, fiind acoperită de o livadă roditoare, în mijlocul căreia se înălța un dud bătrân, sădit cu mult înainte ca Mihai Viteazul să fi fost ban al Craiovei.

În acea livadă obișnuia să-și petreacă ceasurile de odihnă un negustor cunoscut în târg, despre care oamenii spuneau că era cam iubitor de avere. Într-o zi de vară, plimbându-se sub umbra pomilor, acesta a văzut o lumină strălucitoare între ramurile dudului. La început a crezut că e raza soarelui, dar pentru că minunea s-a repetat de mai multe ori, s-a suit în copac și a aflat acolo o icoană frumoasă a Maicii Domnului.

Uimit, a luat icoana acasă, așteptând după obicei trei zile ca să vadă dacă cineva o caută, însă nimeni nu s-a arătat. Cu gândul de a o vinde pentru câștig, negustorul a vestit prin târg despre icoana sa. Dar când a vrut să o arate, nu a mai găsit-o. Spre sfârșitul verii, odihnindu-se din nou la umbra dudului, a zărit aceeași strălucire și a aflat iarăși icoana în copac. Luând-o de îndată, a mers cu ea la târg, dar când a desfăcut desaga, icoana dispăruse iarăși. Cuprins de teamă, a povestit oamenilor minunea, iar împreună cu mai mulți au venit la dud și, într-adevăr, au aflat icoana la locul ei.

Stăpânul livezii a promis înaintea tuturor că va ridica o bisericuță din lemn, pentru a așeza acolo icoana făcătoare de minuni. Astfel, dudul a fost tăiat, iar din lemnul lui s-a zidit o biserică mică și primitoare, unde icoana a fost așezată ca un odor de mare preț.

În timp, s-a ridicat o biserică de piatră, iar icoana a început să săvârșească nenumărate minuni: a vindecat bolnavi fără nădejde și a adus alinare multor suferințe. În anul 1778, un argintar din Sibiu, a cărui fiică fusese vindecată prin harul icoanei, a dăruit frumoasa ferecătură ce se vede până astăzi.

În anul 1801, la o năvălire turcească ce a pârjolit o parte din Craiova, icoana a rămas neatinsă de foc. Iar câțiva ani mai târziu, la un cutremur ce a făcut mari pagube târgului, icoana a fost aflată sub dărâmături fără nici cea mai mică zgârietură.

Mulțimea minunilor și a pelerinilor a făcut ca epitropii bisericii să ridice un așezământ pentru bolnavi, numit „Ospiciul Madona”, unde erau primiți mai ales cei cu mintea bolnavă. 

Cu timpul a apărut și obiceiul ca cei bolnavi, înainte de a porni în pelerinaj, să aducă de la un meșter fierar, turnată în metal prețios, partea trupului bolnavă, pentru care aduceau rugăciuni Maicii Domnului. Din aceste danii, strânse de-a lungul vremii, s-a ridicat actuala biserică, a cărei zidire a durat aproape cincizeci de ani.

Icoana Maicii Domnului de la Craiova rămâne și astăzi izvor de tămăduiri și mângâiere, dăruind pace și bucurie tuturor celor ce se închină cu credință înaintea ei.