Numele icoanei „Antifonitria” (împotrivă-glăsuitoarea) provine de la o minune din anul 1020, din vremea domniei lui Constantin Monomahul.

La data de 1 august, cu ocazia prăznuirii mutării Moaștelor Sfântului întâiului Mucenic Ștefan, ecleziarhul de atunci al mănăstirii, numit Agathon, s-a mâhnit mult din cauză că nu avea cu ce să înfrumusețeze mănăstirea, cu ocazia sărbătorii. El s-a rugat cu lacrimi Maicii Domnului și a stat în genunchi toată noaptea.

Ațipind puțin, el a auzit din icoană o voce care îi spunea: „Nu te tulbura, căci eu port de grijă de toate cele din Sfântul Munte”. Trezindu-se, merge în magazie unde găsește unul din vase plin cu untdelemn, spre marea bucurie a lui și a obștii. De atunci icoana s-a numit „Antifonitria” deoarece a răspuns la rugăciune

Minunea aceasta este consemnată într-un manuscris din arhiva mănăstirii Constamonitu și este o dovadă că mănăstirea exista încă de la sfârșitul secolului al X-lea.