Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Axioniţa” de la Mănăstirea Durău

 

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Durau este o icoană argintată ce datează încă din secolul al XVIII-lea.

Această icoană, foarte apreciată de localnici, este aşezată în partea stângă a naosului bisericii mari a mănăstirii. Conform unor însemnări din istoricul Mănăstirii Durău, se atestă faptul că icoana Maicii Domnului provine de la vechiul schit Sihăstria Ceahlăului.

„Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului”

Acest schit a fost întemeiat de câţiva călugări pe la începutul secolului al XV-lea, fiind cea mai veche aşezare monahală de pe Valea Bistriţei. Sihăstria a fost distrusă definitiv în anul 1704 de o avalanşă de zăpadă, chiar în noaptea de Înviere, dar icoana a scăpat în chip minunat.

Se spune că unui călugăr cu viaţă aleasă i s-a arătat Maica Domnului, prevenindu-l de marea nenorocire. Atunci când s-a pornit avalanşa, acesta a strigat:

– Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului şi să fugim pe obcină, că vine muntele peste noi!

Ceilalţi, crezând că aiurează, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului şi a fugit din biserică. Îndată, avalanşa de zăpadă a acoperit schitul, biserica şi părinţii, după ce Cuviosul Simeon Sihastrul a citit Evanghelia Sfintelor Paşti, dându-şi cu toţii duhul în mâinile lui Dumnezeu Celui ce a înviat din morţi. A scăpat cu viaţă numai acel călugăr cu icoana Maicii Domnului.

„Maica Domnului, scoală-mă la sfânta rugăciune!”

Părintele Silvestru Ailincăi († 1919) a dat mărturie despre minunile Maicii Domnului prin însăşi viaţa lui. Părintele a vieţuit la Mănăstirea Durău vreme de 20 de ani, mai înainte de aceasta el fiind căsătorit. Părintele avea mare evlavie către Maica Domnului. La icoana ei se ruga mereu, zicând: „Maica Domnului, ajută-mi mie, păcătosului. Maica Domnului, dă-mi sfârşitul cel bun! Apoi săruta icoana şi se ducea la ascultare cu ochii în lacrimi”.

De la o vreme, părintele Silvestru surzise de tot, căci avea peste 90 de ani. La biserică, însă, nu lipsea şi nu întârzia niciodată. Într-o zi, l-au întrebat părinţii:

– Cum te scoli noaptea, la Utrenie, părinte Silvestru, dacă nu auzi clopotul?

– Are Maica Domnului milă de mine, păcătosul. Când mă culc zic: „Maica Domnului, scoală-mă la sfânta rugăciune!”. Iar la miezul nopţii, când toacă de Utrenie, cineva mă atinge puţin şi îndată mă scol.

În toamna anului 1919, pe când erau cu toţii la Utrenie şi se cânta „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii”, părintele Silvestru făcea metanii, după obicei, la icoana Maicii Domnului. Apoi, el a rămas în genunchi, cu fruntea la pământ. Părinţii credeau că l-a furat somnul. La sfârşitul slujbei, au mers la el zicând:

– Scoală, părinte Silvestru, că s-a terminat Utrenia! Dar, o, slăvită minune! Părintele Silvestru îşi dăduse duhul înaintea icoanei Preasfintei Fecioare!

Este o tradiţie pentru oamenii din zonă ca, înainte de a pleca la serviciu, să treacă mai întâi pe la mănăstire, pentru a se închina și a spune o rugăciune.

Mănăstiri: Mănăstirea Durău

De la același autor

Ultimele din categorie