Despre un schit la poalele Ceahlăului se ştie încă din anul 1600, fiind înfiinţat de către maica Mariana, nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Schitului Durău este cea din anul 1779, având-o ca stareţă pe schimonahia Nazaria. Împreună cu ucenicele sale, cuvioasa va ridica aici o bisericuță din lemn cu hramul Bunei Vestiri. Mai târziu, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratec, întemeind mănăstirea cu acelaşi nume.

Obştea de monahi şi ridicarea noii biserici

Din 1785 Schitul Durău a fost locuit de călugării de la Mănăstirea Hangu, care se afla în apropiere și pe locul căreia astăzi se întinde lacul Izvorul Muntelui. Între 1832-1835, pe locul vechii biserici de lemn a fost construită actuala biserică de piatră, care a fost sfinţită de Mitropolitul Veniamin Costachi.

Pridvorul bisericii şi catapeteasma sculptată au fost pictate de către pictorul grec Haralambie Agnostul din Constantinopol. Restul bisericii a fost pictat în tehnica encaustica, între anii 1935-1937, de către pictorul Nicolae Tonitza şi ucenicii săi.

În aceeaşi perioadă a fost ridicat şi turnul-clopotniţă ce adăposteşte paraclisul cu hramul „Schimbarea la Faţă”, pictat în anul 1938 de către monahul Varahil Moraru.

Perioade de încercări

În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, Schitul Durău va traversa o perioadă de lipsuri materiale care vor avea drept consecință deteriorarea bisericii și a clădirilor din jur. În 1904, schitul va fi ridicat la rangul de mănăstire, având sub ascultare schiturile Tarcău și Bisericani.

În perioada interbelică, Durăul va deveni una dintre cele mai importante lavre ale Moldovei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici își găsesc adăpost și mângâiere mulți refugiați din teritoriile românești ocupate de armata horthystă.

După încheierea războiului, drepturile mănăstirii, câștigate cu atâta trudă, sunt treptat uzurpate. În urma decretului nr. 410 din 1959, Mănăstirea Durău a fost desfiinţată şi va funcţiona ca biserică de parohie. În anul 1965, biserica a revenit la statutul de schit, având trei vieţuitori. Odată cu ridicarea staţiunii Durău, paraclisul „Sfânta Sofia” și casele monahale din împrejurimi au fost demolate din ordinul autorităţilor comuniste.

Refacerea mănăstirii

În 1991, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a transformat schitul de călugări în mănăstire de maici, statornicind aici o obște de monahii de la Văratec, în frunte cu stavrofora Teodora Popoaia.

La scurt timp a fost înființat și Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul”. În interiorul Centrului se află un paraclis pictat de către Arhimandritul Bartolomeu Florea. Slujba de sfinţire a fost săvârşită la 30 octombrie 1995 de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului, alături de alți înalți ierarhi, în prezența a numeroși clerici și credincioși.

Pereții exteriori ai bisericii au fost consolidați în întregime în perioada 1999-2001. Astăzi, obştea mănăstirii numără aproximativ 30 de viețuitoare.

Date de contact

Adresă: Comuna Ceahlău, jud. Neamţ, cod 617130

Telefon: (+4) 0233 256 674 şi (+4) 0744 820 884

E-mail: durau@mmb.ro

(Foto) Durău – mănăstirea de la poalele Ceahlăului