Soţul este capul soţiei, aşa cum şi Hristos este capul Bisericii. În această poruncă evanghelică nu este nimic înjositor pentru femeie, aşa cum pe căprioara gingaşă n-o poate înjosi conştiinţa faptului că ea nu este leu puternic. Nu în bătălii şi nu în afaceri, ci în tandreţea conjugală şi în măreţia maternităţii se descoperă toată frumuseţea sufletului feminin.

Încălcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu – năzuinţa soţiei de a fi cap (de a deveni, în esenţă, masculină) şi îngăduirea acestui lucru de către soţ – pervertește căsătoria. Bărbatul a fost făcut mai puternic şi el trebuie să conducă familia – însă nu prin silnicie, ci prin bunătate şi prin dragoste plină de abnegaţie, aşa cum Mântuitorul a primit Crucea pentru Biserică. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

(Cum să ne întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, pp. 50-51)