Domnul Iisus Hristos este viţa; creştinii sunt lăstarii şi mlădiţele. Suntem legaţi de Dânsul prin credinţă şi aducem roadă prin viaţa trăită după îndreptarul credinţei. Părintele Ceresc e Grădinarul ce îngrijeşte de această viţă. El taie mlădiţa care nu aduce rod (adică cel care crede, însă nu trăieşte după cum o cere credinţa sa) și o curăţă pe cea care aduce rod (adică pe cel care nu numai crede, ci se şi străduieşte să vieţuiască după îndreptarul credinţei, Dumnezeu îl ajută să se îmbogăţească în fapte bune, care sunt roadele credinţei). Fiecare să-şi orânduiască viaţa ţinând seama de această lege a lucrării dumnezeieşti în noi, amintindu-şi bine că fără Domnul nimic nu putem face. La el să alergăm pentru orice nevoie; iar numele Lui cel preasfânt şi preadulce să se depene necontenit în mintea, inima şi pe limba ta.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 48)