Dacă ești leneș și neatent la rugăciune nu vei spori nici în dăruirea ta față de Domnul, nici în dobândirea păcii și mântuire. Cel care a izbutit să ajungă la rugăciunea adevărată și-a umplut ființa sa de dragostea lui Hristos, nu se face robul simțurilor lui și nu dă întâietate la nimic altceva, nu supracinstește pe cel drept, nici nu judecă pe nimeni, ci se aseamănă lui Dumnezeu, care răsare soarele peste cei răi și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Când mintea se roagă neîmprăștiat mâhnește inima, iar inima înfrântă și smerită Dumnezeu niciodată nu o va urgisi.

Închide bine ușa chiliei tale peste trup, ușa limbii pentru cuvinte și ușa ta lăuntrică pentru gânduri. Starea care domnește înlăuntrul tău va face arătată rugăciunea.

Iisus să fie meditația cea mai dulce a inimii tale!

Iisus să fie plăcerea limbii tale!

Iisus să fie îndeletnicirea și gândirea cea mai aleasă a minții tale!

Iisus să fie răsuflarea ta și niciodată să nu te saturi chemând pe Iisus!

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 375)