Plecată de-acum în lumea drepților, Cilka cred că privește peste umărul nostru când îi recitim viața. E o femeie-lecție. Și ca ea milioane, victime ale abuzurilor, rănirilor, persecuțiilor. Personal cred că avem nevoie de astfel de cărți ca să deschidem ochii. Să înțelegem adevăratele suferințe. Și să începem să respectăm adevărul istoric. Uneori cu prețul unei dureri de suflet cumplite. Vindecate prin iubirea unor astfel de oameni. Când am închis cartea, Cilka ținea încă de mână pe Alexandr – personaj fictiv ca nume, dar nu ca esență. Pentru că, nu-i așa, dragostea, dragostea nu cade niciodată...
