Cu bucurie am parcurs în zilele acestea volumul Monicăi Pillat, Întredeschideri. Antologie lirică 1970-2019 (Editura Baroque Books & Arts, 2019, 357 pg). Cum aș putea să descriu bucuria citirii acestei Antologii aproape testamentare? Prima carte de poezii a Monicăi Pillat am citit-o prin anii ’85-’86, Corăbii (apărută în 1970) și apoi, îndată, volumul Imaginația ecoului (Cartea Românească, în 1981). Și îndată Corabia Timpului (Ed. Ion creangă, 1976). Autorii acestei remarcabile editări – ca tot ce însemnă producție Baroque Books & Arts – ne pun la dispoziție o fișă cu alte scrieri ale autoarei (pp. 355- 357), grupându-le pe poezie, proză, cărți-dialog, critică literară, volume în colaborare (și ce colaborare!), traduceri și ediții îngrijite – aproape euharistic restaurate. Nu e vorba doar de opera autoarei-poet, ci de o tonalitate cerească impusă parcă în toate, asemeni unui antifon liturgic, o cântare care convertește efectiv cu fiecare vers, verb, literă. 

După ce ne lămurește despre organizarea prezentei Antologii de autor, cum spuneau Bătrânii, Monica Pillat consemnează un amănunt de iconar străluminat: „Cele șapte secțiuni – în care este grupată poezia Antologiei, n. NC – și anume: Când scriu, Printre zăbrelele de umbre, Recompuneri, Incandescențe, Între lumi, Iubire de apoi și În așteptare sunt gândite astfel încât să configureze treptele descoperirilor sufletești pe care le-am suit, din clipa când am început să scriu. Bucuriile și riscurile creației, aventura lecturii, revelațiile continuității în descendența poetică a familiei, oglindirea în personaje de demult sau mai de aproape, trăirea de la răsărit la asfințit a dragostei, pășirea pe punțile ce leagă veghea de somn, prezentul de trecut, văzutele de nevăzut, certitudinea iubirii care transcende moartea, dând existenței aura eternului, apropierea minții de misterul divin sunt „întredeschiderile” oferite cititorului, de această recapitulare a poeziilor mele de o viață” (Câteva lămuriri, pp. 5-6). Îndrăznesc să spun că, dacă mai avem șansa la un Rai al Limbii Române, este și pentru că oameni-poem precum Monica Pillat continuă să scrie, respire, învie...

Sursă text și foto: tribuna.ro