Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este (Lc. 17, 21), a zis Domnul, învăţând poporul cum să-şi lucreze mântuirea. Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este acolo unde împărăţeşte Dumnezeu, a căuta Împărăţia lui Dumnezeu, care e înăuntrul nostru, înseamnă a căuta ca Dumnezeu să împărăţească în noi, să împărăţească asupra noastră. Prin urmare, totul ţine de împărăţirea lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Peste ce să împărăţească? Peste tot ce este în noi: peste gânduri, peste dorinţe, peste simţăminte, peste fapte. Trebuie să aducem toată puterea noastră la aşternutul picioarelor tronului Lui şi să Îi dăm domnia asupra minţii noastre, asupra voii noastre şi asupra inimii noastre.

Cum are loc aceasta şi când?

Dumnezeu este împăratul minţii noastre atunci când mintea, însuşindu-şi prin supunerea faţă de credinţă tot ce ni se împărtăşeşte prin sfânta Revelaţie, cugetă doar la Dumnezeu şi judecă toate câte sunt după îndreptarul dumnezeiesc.

Dumnezeu este împăratul voinţei şi al conştiinţei noastre atunci când, întipărind în noi înşine poruncile lui Dumnezeu şi făcând din ele legea noastră nestrămutată, nu ne îngăduim să ne abatem în nici o privinţă nici cu o iotă de la voia lui Dumnezeu, o dată ce am cunoscut-o.

Dumnezeu este Dumnezeul inimii noastre atunci când, simţind dulceaţa Dumnezeiescului, ea leapădă toate dulceţile pământeşti şi, neaflând gust în nici un lucru pământesc, trăieşte cu totul în cer – acolo unde şi adună comoara sa.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, p. 204)