Odată un călugăr care trăia în schitul Kavsokalivion (gr. = colibelor arse) a fost chinuit de către cel viclean cu gândul următor: aici nu faci nimic, pe când, dacă erai în lume, ai fi făcut milostenii oamenilor. Viaţa călugărească nu are aşa de mare importanţă.

Bunul Dumnezeu, văzând viclenia diavolului şi ispita prin care trecea fratele, i s-a arătat pe când era treaz prin următoarea vedenie minunată: Se vedea pe el însuşi mort şi pe diavoli că se apropie şi-l batjocoresc. Mai vedea, de asemenea, puţin mai încolo, o mulţime de oameni.

Dintr-o dată apare îngerul Domnului zicându-i:

- Un călugăr desăvârşit merită mai mult decât toţi oamenii.

Când şi-a revenit fratele din vedenie, a zis în gândul lui: - Ia vezi cum se învredniceşte de la Dumnezeu omul când se călugăreşte.

După aceea a scris cuvintele îngerului în chilia lui, ca să le citească şi să se nevoiască cu mai multă stăruinţă.

(Ion Andrei Ţârlescu, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, p. 205)