Mai întâi dezrădăcinaţi aceşti pomi răi ai patimilor, şi în locul lor va creşte un singur pom cu multe ramuri, ce dă şi floare, şi roadă duhovnicească. Însă îndată ce veţi începe să dezrădăcinaţi patimile, veţi păşi negreşit pe calea cea strâmtă şi necăjită, vă veţi întâlni cu necesitatea de a lua armele nevoinţelor şi ale lipsurilor, veţi fi nevoiţi să treceţi prin toate legiuirile sfinţitoare, îndreptătoare şi călăuzitoare ale Bisericii lui Dumnezeu, adică înainte de a intra în unirea dragostei sunteţi datori să purtaţi multe osteneli şi să vă îndreptaţi puterile spre multe îndeletniciri duhovniceşti, ca şi cum aţi trece printr-o pădure spre a ieşi în poiana cea veselă, presărată cu multe flori, a dragostei.

Este limpede calea spre acest scop nu este scurtă şi nici uşoară. Ca atare, auzind flecăreala noilor „filantropi”, nu vă lăsaţi cu uşurătate pradă strigătului amăgitor: „Jos cu toate celelalte! Ajunge dragostea!” Aşteptaţi cu „jos toate celelalte”. Mai înainte, treceţi cu răbdare prin toate regulile vieţii evlavioase, pe care vi le pune înainte Sfânta Biserică – prin toate, de la cele mici până la cele mari, căci doar prin asta veţi ajunge la dragostea cea adevărată. Iar când va veni dragostea cea adevărată, ea însăşi vă va învăţa ce să faceţi cu toate cele pe care le socoate de prisos „filantropia” imatură şi lipsită de experienţă duhovnicească.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 174-175)