Trebuie să amintim şi că ruperea sau denaturarea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu. Taina Cununiei cuprinde o foarte mare răspunde­re. La înfricoşătoarea Judecată a Domnului, cel care s-a preocupat doar de sine sau de lucrurile exterioare, nesocotind sufletul omului celui mai apropiat, va auzi întrebarea pe care i-a adresat-o cândva Dumnezeu ucigaşului de frate Cain: „Un­de este fratele tău? Unde e sora ta?” (v. Facere 4, 9).

Căsătoria denaturată înseamnă suflete de co­pil mutilate. Copilul este cununa, bucuria şi săr­bătoarea iubirii harice a perechii, însă tot el este şi acuzatorul şi judecătorul de temut al nelegiui­rii părinteşti. Semiorfanii din familiile destrăma­te deja sunt prădaţi, copiii din familiile care se destramă sunt jefuiţi de către cei care i-au adus pe lume. Este cumplit atunci când în sufletul cu­rat de copil se întipăreşte murdăria şi răutatea adulţilor – urâciunea „aventurilor” părinteşti sau grozăvia scandalurilor din familie... Armonia iubirii reciproce a părinţilor – iată terenul haric de care are nevoie copilul ca să crească pentru iubirea omenească şi cea cerească. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 163-164)