Când frumuseţea feţei se ofileşte, când strălucirea ochilor se întunecă, iar odată cu bătrâneţea vin zbârciturile sau îşi lasă urmele şi cicatricile bolile, amărăciunile, grijile, dragostea soţului credincios trebuie să rămână la fel de profundă şi sinceră ca înainte.

Nu este pe pământ măsură care să poată măsura profunzimea dragostei lui Hristos faţă de Biserica Lui, şi nici un muritor nu poate iubi cu aceeaşi profunzime, şi cu toate acestea fiecare soţ este dator s-o facă în măsura în care această dragoste se poate repeta pe pământ. Nicio jertfă nu i se va părea prea mare pentru iubita lui.

(Sfânta Muceniță Alexandra, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 96)