Încercările sunt neapărat folositoare oamenilor (...) se cuvine celui ce umblă în calea lui Dumnezeu să-I mulţumească pentru toate cele ce vin asupra lui şi să-şi învinovăţească şi să-şi ocărască sufletul şi să ştie că nu ar fi fost lăsat de Purtătorul de grijă, dacă nu s-ar fi lenevit.

A fost lăsat, pentru că s-a mândrit şi ca să nu zăpăcească din pricina aceasta, nici să iasă din stadionul luptei, nici să nu o poarte pe aceasta fără să se învinovăţească; şi ca să nu se facă prin aceasta răul lui îndoit. Pentru că nu este nedreptate la Dumnezeu, din Care izvorăşte dreptatea. Să nu fie! Lui, fie slava în veci!

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, cuvântul XXI, în Filocalia, vol. X, p. 116)