încredere

Capcana din „căsătoria de probă”

Viața mutilată a părinților îi sperie pe copii, și aceștia caută mijloace pentru a nu repeta trista lor experiență. În acest scop, ei au inventat o schemă. Schema e următoarea: „Încercăm, și dacă ne iese totul, dacă se dovedește că ne iubim cu adevărat, că ne potrivim, atunci mergem deja la Starea civilă sau chiar ne cununăm, și în continuare vom trăi ani mulți și fericiți, și poate vom și muri în aceeași zi”.

Nu călcați în picioare încrederea copiilor cu promisiuni zadarnice sau cu amenințări

De multe ori părinții, ca să îl linișteasca pe copilul plângăcios, îl sperie cu diverse lucruri închipuite sau îi promit lucruri pe care nu i le dau niciodată. Cât de mult rău face acest lucru!

Cum trebuie să fie dragostea dintre soți?

Cineva m-a întrebat: „Ce uneşte mai mult pe bărbat cu femeia?”. „Recunoştinţa”, îi răspund. Unul iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul şi ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar şi o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar şi hamalul ei.

Omului îi este dată libertatea de a vieţui fără de păcat

Omul, de multe ori, este incapabil să păşească într-o nouă viaţă, întrucât unele obiceiuri păcătoase – factori restrictivi – îl împiedică să o facă. Însă, în acelaşi timp, i se acordă omului această libertate: libertatea de a crea, libertatea de a nu deznădăjdui, de a se ridica din nou şi de a merge mai departe, fără să mai conteze felul în care a căzut. Şi aceasta, întru iubirea, marea iubire a lui Dumnezeu pentru fiecare om. Dacă înţelegem bine libertatea – nu ca anarhie, nu precum capacitate de a face ceea ce credem noi a fi bine pentru noi, ci ca libertate de a-L căuta pe Dumnezeu, libertate de a dobândi noi orizonturi de relaţii cu Dumnezeu şi cu semenii, atunci realizăm, cu adevărat, că suntem noi creaţii întru Hristos.

Familia ‒ dragoste, angajament şi asumare

Doamnelor, nu v-aţi căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obişnuit, chiar dacă vedeţi ceva special în el. De aceea, trebuie să-i comunicaţi nevoile voastre. Domnilor, nu v-aţi căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândeşti?”. Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar aşteptările.

Să avem încredere în cei pe care-i iubim și să cerem mereu ajutorul lui Dumnezeu!

Trebuie să ţinem minte că, dacă iubim pe cineva, trebuie neapărat să avem încredere în el; nu trebuie să-i controlăm în totalitate pe oamenii apropiaţi, de parcă le-am fi stăpâni. Îngrijorarea, zbuciumul şi mai ales bănuielile nu adaugă căldură în relaţiile noastre.

(Video) Cum putem să câștigăm încrederea copiilor noștri?

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula. Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a (întrebări și răspunsuri), aici.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

A crede înseamnă îndeosebi a crede de necrezutul

Credinţa stă dincolo de limitele minţii omeneşti şi implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede. De această lipsă de încredere totală, ilogică, nepăsătoare de evidenţe au dat dovadă apostolii.

Dificultatea fundamentală a căsătoriei și consecințele asupra copiilor

Lipsa încrederii creează o atmosferă de luptă care exclude apropierea şi contactul real. Cel care se luptă împotriva unui posibil pericol nu poate să dobândească un contact şi o apropiere reală cu omul din partea căruia vede venind pericolul. Copilul care a crescut într-o asemenea atmosferă de iubire de sine e egoist, devine un adult nesigur, suspicios, cu o estimare redusă de sine şi cu teama că orice om care se apropie de el va descoperi starea lui, neputinţa lui, şi o va folosi împotriva lui. Omul are nevoie să simtă că există alţi oameni care îl preţuiesc, îl respectă şi pentru care persoana lui are o oarecare importanţă. Cu alte cuvinte, omul are nevoie de alţi oameni care să îi recunoască existenţa şi personalitatea. Are nevoie de câţiva alţii care să îl înţeleagă, ca să poată să se înţeleagă el pe sine însuşi.

Pagini