Aceasta se întâmplă cu atât mai mult cu cât în relaţiile interumane echilibrul este dinamic şi poate trece şi prin momente de tensiune. Este foarte important însă modul în care cei doi se raportează la posibilele momente de criză. Acestea nu sunt în mod obligatoriu dovezi că relaţia „nu merge” sau că cei doi „nu se potrivesc”, că „au făcut o alegere greşită” sau că „sunt slabi în faţa încercărilor vieţii”. Privite fără teamă şi cu deschidere, aceste momente ne pot învăţa lucruri noi atât despre noi, cât şi despre partenerul de viaţă şi pot duce la creşterea gradului de încredere. Negarea sentimentelor de gelozie pe care le poţi trăi la un moment dat este cea mai nepotrivită alegere. Te poţi gândi că nu ai motive raţionale..., dar câte dintre temerile noastre sunt cu adevărat raţionale?! Te poţi gândi că „este sub demnitatea ta” să ai astfel de sentimente…, dar de cele mai multe ori sentimentele au o logică a lor, afectivă, care scapă controlului logicii raţionale. Te poţi gândi că nu vrei ca soţul/soţia ta să ştie despre temerile tale, care ar fi pentru el/ea o dovadă de neîncredere…, dar crezi oare că tensiunile tale sufleteşti nu sunt percepute, simţite de către celălalt?! Negând aceste sentimente, încercând să le mascăm, nu facem decât să le dăm mai multă putere asupra noastră şi asupra relaţiei cu partenerul.

Victimă sau persecutor ‒ reacţii la gelozie

Imaginaţi-vă, pentru a înţelege mai bine, un bulgăre de zăpadă căruia îi daţi drumul să alunece la vale. Acesta reprezintă sentimentul de gelozie în momentul apariţiei sale. Pe măsură ce se rostogoleşte pe pantă, bulgărele devine din ce în ce mai mare, adunând în jurul său din ce în ce mai multă zăpadă, pietre, crengi… Dacă nu este oprit la timp, acest bulgăre poate deveni atât de mare, încât să spulbere din calea sa tot ce întâlneşte. În acelaşi mod, primele stări şi gânduri de gelozie, dacă nu sunt discutate, împărtăşite la timp, pot aduna în jurul lor alte gânduri, reacţii, remarci, gesturi, priviri, tăceri, care, chiar fără o bază reală, pot ajunge să confirme şi să întărească temerea iniţială. Acest tăvălug de stări afective în care se poate transforma sentimentul iniţial de gelozie îl poate lua prin surprindere pe partener şi poate afecta negativ relaţia de cuplu. Negând propriul sentiment de gelozie, putem intra într-un joc de învinovăţiri, autoînvinovăţiri, justificări şi îndreptăţiri, care menţin suferinţa, împiedică recunoaşterea şi rezolvarea problemei reale. Putem să ne poziţionăm fie în postura „victimei”, trăind în special sentimente de teamă şi tristeţe apăsătoare. Această atitudine poate fi alimentată de convingeri interioare profunde, dar neadevărate, precum „nu meriţi să fii iubit/iubită”, „nu eşti bun/bună de nimic”. O altă atitudine rezultată ca urmare a negării, reprimării sentimentului de gelozie, este aceea de „persecutor”, alimentată de convingerea că „ceilalţi sunt vinovaţi, sunt cauze ale suferinţei mele”. Din această ipostază, sentimentele trăite sunt în general cele de mânie, revoltă. Aceste atitudini menţionate anterior ‒ victimă şi persecutor ‒ păstrează discuţia în termeni de vinovăţie ‒ eu sunt vinovat(ă) sau ceilalţi sunt vinovaţi de ceea ce trăiesc eu ‒ şi conduc la scăderea încrederii între soţi. Cauzele acestor sentimente pot fi multiple: de la lipsa de încredere în propria persoană, senzaţia de înstrăinare pe care o putem trăi la un moment dat în relaţia cu soţul/soţia, senzaţia că nu mai suntem pe primul loc în viaţa sa, până la o reacţie sănătoasă faţă de o situaţie care poate pune cu adevărat în pericol căsnicia.

Până la urmă, gelozia este sănătoasă ori nesănătoasă?

Dacă este vorba despre o gelozie sănătoasă, ea reprezintă o reacţie firească faţă de o situaţie real ameninţătoare pentru căsnicie. Atunci, ea te va ajuta să îi arăţi soţiei/soţului că eşti implicat(ă) şi că îţi pasă mult de relaţia voastră. De asemenea, această reacţie îţi poate proteja căsătoria de ameninţări ce vin din exterior, poate ajuta la rezolvarea micilor probleme, înainte ca acestea să devină foarte mari, crescând gradul de încredere şi de comunicare. În astfel de situaţii este important ca soţul/soţia să acorde toată atenţia acestor semnale venite din partea celuilalt, să înţeleagă motivul care stă în spate şi să încerce să ia măsuri, sporind în acelaşi timp vigilenţa faţă de potenţialele provocări din exterior.

Iată şi câteva indicii pentru a recunoaşte gelozia nesănătoasă care erodează, degradează din interior căsătoria: te îndoieşti în mod eronat de buna credinţă a soţului/soţiei şi îl/o îndepărtezi în mod constant, te simţi neimportant(ă), lipsit(ă) de valoare, te simţi frustrat(ă), copleşit(ă) de situaţie, ai o dorinţă puternică de a controla şi aveţi mai puţină intimitate sexuală.

Având în vedere că această stare îl afectează în egală măsură atât pe cel care simte toate acestea, cât şi pe celălalt soț, vom prezenta pe scurt câteva sugestii pentru ambii, menite să le îmbunătăţească relaţia.

Dacă ai un soţ gelos, este important în primul rând să evaluezi pentru a vedea ce anume din comportamentul tău îi provoacă reacţia. Opreşte pentru o perioadă activitatea respectivă şi explică-i faptul că îi acorzi prioritate în faţa celorlalte activităţi; exprimă-ţi în permanenţă dragostea faţă de el/ea, discută în mod deschis despre problemă, încercând să găsiţi amândoi o soluţie.

Dacă cea/cel geloasă/gelos eşti chiar tu, iată ce ai putea să faci pentru reducerea tensiunii şi îmbunătăţirea relaţiei: încearcă să discuţi cu persoane de încredere ‒ s-ar putea să îţi dai seama că gelozia este problema ta; fii sincer(ă) cu tine pentru a vedea care este cauza sentimentelor tale, evită să fii manipulativ(ă), încearcă să te apropii mai mult de Dumnezeu, roagă-te pentru căsnicia ta, încearcă să vezi părţile pozitive ale omului alături de care ai primit Taina Cununiei, și pe care suspiciunea ta cel mai probabil le-a întunecat, şi exprimă-ţi în mod deschis sentimentele.