1. „Pe unde trec, sfinții lasă binecuvântare, bucurie și har”

„Este o responsabilitate, este o bucurie foarte mare, pentru că până astăzi se simte harul Sfintei Parascheva în Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi. Chiar dacă moaștele Sfintei Parascheva sunt în noua Catedrală Mitropolitană din anul 1889, prezența harului Sfintei Parascheva se simte în Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, pentru că mai bine de 245 de ani moaștele Sfintei Parascheva au stat în interiorul Mănăstirii noastre. [...] De aceea este numită Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi chivotul cel purtător al moaștelor Sfintei Parascheva, pentru că este un chivot imens, aș putea zice, brodat în piatră, în exterior, foarte frumos, care a avut în interior odorul cel de mare preț al moaștelor Sfintei Parascheva. Și harul acesta se simte, îl simt și eu, îl simte obștea monahală a Sfinților Trei Ierarhi și toți credincioșii care vin și se închină la locul unde au stat moaștele Sfintei Parascheva. [...] Pentru că sfinții sunt vii și lucrători și în locurile prin care sfinții trec lasă binecuvântare, bucurie și har.”

2. „Nimic nu este întâmplător, totul este cu rânduiala lui Dumnezeu”

„Am ajuns ca pelerin pentru prima dată în cetatea Iașilor. Eram în clasa a noua, la Seminarul Teologic din Arad. Și ne-au anunțat profesorii, părintele diriginte, că se va organiza un pelerinaj la Iași, pentru a ne închina la moaștele Sfintei Parascheva, cu mențiunea că pot participa doar cei din clasele a zecea, a unsprezecea și a douăsprezecea. Și îmi doream foarte, foarte mult să vin la Iași și știu că atunci am mijlocit și l-am rugat foarte mult pe părintele diriginte, dânsul era organizatorul, să facă o derogare și să fiu și eu primit. Și am fost și eu primit împreună cu un coleg și pe data de 13 octombrie am ajuns în Iași și ne-am închinat la moaștele Sfintei Parascheva. Dar aici vreau să menționez un lucru foarte, foarte interesant. După ce am ajuns în orașul Iași, prima mănăstire în care ne-am închinat a fost Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi și după aceea am venit la Mitropolie și ne-am închinat la moaștele Sfintei Parascheva. [...] Nimic nu este întâmplător, totul este cu rânduiala lui Dumnezeu.”

3. „Legătura dintre ucenic și starețul său rămâne și dincolo de mormânt”

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt ușoare în viața celui care crede și își pune nădejdea în Domnul. Din ziua în care am intrat în Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, am fost purtat de harul lui Dumnezeu și pot să mărturisesc lucrul acesta. Și trecerile și schimbările care au venit în viața mea nu mi s-au părut deloc grele. Sigur că responsabilitatea stăreției de la Sfinții Trei Ierarhi este foarte, foarte mare. Dar m-am învrednicit, m-a ajutat Dumnezeu, Preasfințitul Părinte Nichifor m-a ajutat și în vremea respectivă, mă ajută și astăzi, pentru că un monah niciodată nu se poate despărți de starețul său. Chiar dacă acesta este ales episcop sau pleacă în altă parte ori trece la Domnul, legătura de naștere duhovnicească dintre ucenic și starețul său rămâne permanentă, rămâne și dincolo de mormânt și este foarte, foarte importantă. Și cred că ascultarea este fundamentală în viața monahală și m-am străduit cu toată ființa mea să fac ascultare și Dumnezeu m-a ajutat și am primit putere și primesc putere.”

4. „Orele de așteptare la moaștele Sfintei Parascheva sunt un exercițiu de asceză”

„Este un exercițiu de asceză, de nevoință. Aș zice că pentru noi lucrurile acestea sunt ușor de înțeles. Sunt firești. Pentru că slujbele ortodoxe, în esența lor, sunt un exercițiu de asceză, de nevoință. Pentru a ne uni cu Dumnezeu, pentru a primi harul lui Dumnezeu, ne pregătim pentru Sfânta Împărtășanie, ne pregătim pentru Spovedanie, ne pregătim să ne închinăm la moaștele Sfintei Parascheva, așteptând la rând, în liniște, în rugăciune. Deci este o asceză. Și credincioșii care vin într-un număr atât de mare sunt convins că cei mai mulți dintre ei înțeleg lucrul acesta. Pentru că dacă nu l-ar înțelege, cred că nu ar veni și nu ar sta. Dar pentru că înțeleg lucrul acesta și mulți dintre ei chiar mărturisesc, se bucură când stau ore în șir, înainte de a ajunge să se închine la moaștele Sfintei Parascheva, considerând orele respective ca o nevoință și ca o ofrandă adusă Cuvioasei. Este ca o priveghere, ca o pregătire.”

5. „Să avem grijă să nu pierdem harul dumnezeiesc pe care l-am primit”

„Atunci când plecăm de la baldachinul Sfintei, să avem mare grijă, din punct de vedere duhovnicesc, să păstrăm acest har dumnezeiesc pe care îl primim atunci când ne închinăm la moaștele Sfintei Parascheva și la moaștele Sfântului Cuvios Paisie de la Mănăstirea Sihăstria, pentru că Dumnezeu ne dăruiește darurile Sale în mod gratuit. Noi trebuie să avem doar voință și dispoziție să venim spre Dumnezeu. Dar responsabilitatea noastră duhovnicească, după ce am primit aceste daruri duhovnicești, este ca să le păstrăm pe acestea în mintea și în inima noastră. Și nu este un lucru ușor să păstrezi darurile dumnezeiești. Și aici este nevoie de exercițiu, de asceză, de nevoință, de atenție, atât a minții, a sufletului, a trupului. [...] De aceea venim la moaștele sfinților, de aceea participăm la slujbele Bisericii, de aceea încercăm să ducem o viață duhovnicească, pentru a păstra binecuvântarea și harul lui Dumnezeu în interiorul nostru cât mai mult. Sigur, căderi, anumite împiedicări în viața noastră există și vor exista. Problema este să ne întoarcem și să fim tari și statornici pentru a păstra harul dumnezeiesc în inima noastră, a credincioșilor.”

Urmăriți dialogul integral cu Arhim. Elisei Nedescu: #PodcastdeHram cu Arhim. Elisei Nedescu: „Pe unde trec, sfinții lasă binecuvântare, bucurie și har”