- Gheronda, Îngerul nostru păzitor este totdeauna lângă noi?

- Da, este lângă noi și ne urmărește la fiecare pas.

- Și cât de aproape stă de noi?

- Potrivit cu starea noastră duhovnicească.

- Când păcătuim pleacă?

- Atunci se depărtează, dar nu ne părăseşte. Atunci când dăm drepturi ispititorului prin viaţa noastră păcătoasă, Îngerul nu se descurajează, astfel încât să ne părăsească, ci ne urmărește mâhnit de departe.

- Gheronda, dar de ce nu ne dăm seama de prezența lui?

- Pentru că deocamdată nu ne dăm seama nici de prezența lui Dumnezeu. Ochii noștri sunt acoperiți cu un văl dens. Iar pentru a se risipi acest văl, este trebuință de dragoste și de smerenie.

Când omul simte prezența lui Dumnezeu, îl simte și pe Îngerul său păzitor lângă el și atunci mișcările lui sunt fine, atente, dar și libere. Atenția aceasta nu-i face omului viața mucenicească, ci dimpotrivă îl odihnește. Se mișcă cu o libertate duhovnicească. Evlavia, atenția pe care o are, îi îndulcesc inima si mereu ia aminte ca să nu piardă dulceața pe care o simte. Se întinde pe pat cu reținere și cu mâinile încrucișate la piept. Doarme cu sfială, cu evlavie, se scoală liniștit. Când îi bate cineva la ușă, nu caută să se aranjeze, pentru că totdeauna este aranjat. Neîncetat se îngrijește să nu-l mâhnească pe Îngerul său păzitor.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 89-90)