Un ajutor îngeresc l-a primit şi nevoitorul călugăr, părintele Gherasim Menaghias (+ 1957), în prima jumătate a secolului nostru, pe când sihăstrea în Sfântul Munte. L-a trims odată bătrânul Chiril în mănăstirea Lavrei pentru o rezolva o problemă. Părintele Lavrei a luat binecuvântare şi a pornit. Distanţa Katunachia - Lavra este de 3 - 4 ore, dar era iarnă şi ninsese.

Când a trecut de Cherasia, a început să ningă abundent. Îl loveau puternice rafale de vânt şi zăpadă şi nu putea să ştie nici măcar unde se află. A pierdut şi cărarea pentru că se acoperise de zăpadă şi a fost nevoit să se oprească.

Văzând pericolul în care se afla a început să se roage fierbinte Domnului şi Maicii Sale. Nu trecuseră multe minute când vine din cer răspunsul: se arată în faţa lui un copil de zece ani:

- Binecuvintează, părinte! îi zice.
- Domnul să te binecuvinteze.
- Unde mergi, părinte, pe această vreme? O să te acopere zăpada. O să te pierzi în pădure pe asemenea viscol.
- Ce să fac, băieţelul meu? M-a trimis bătrânul meu în Lavra. Trebuie să mă duc.
- Haide, atunci să te ajut, ca să te îndrepţi pe cărarea care duce acolo.

După ce l-a condus până la un punct i-a zis:
- O iei pe drumul de jos şi o să ieşi la cărarea care duce spre Lavra.

Părintele Gherasim i-a mulţumit. După ce a făcut numai câţiva paşi, şi-a revenit.

- Cum de s-a găsit acest copil aici, în zăpadă? s-a întrebat el. Se întoarce dar nu vede nimic. Băieţelul dispăruse. Urme de paşi nu existau pe zăpadă. A fost îngerul Domnului.

(Ion Andrei Ţârlea, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 209-210)