Cum a ajuns lumea de astăzi! În Farasa şi în Epir oamenii îngrijeau nu numai pe bătrânii lor, ci chiar şi animalele care îmbătrâneau. Nu vorbim de catâri, dar nici animalele a căror carne se mânca, nu erau omorâte. Boii bătrâni, de pildă, cu care arau, erau îngrijiţi, pentru că oamenii spuneau: Am mâncat pâine de pe urma lor. Adică animalele de muncă, care lucrau la ogor, aveau parte de bătrâneţi bune. Iar atunci oamenii nu aveau mijloacele pe care le au astăzi. Trebuiau să macine făina cu moara purtată cu mâna, s-o facă măruntă pentru a o putea mânca sărmanul animal.

Dar lumea de astăzi a deviat. Nu se mai îngrijesc nici de oameni, darămite de animale. Niciodată în viața mea nu m-am simţit atât de bine ca în acele puţine zile în care mi s-a poruncit să îngrijesc de un părinte bătrân. Îngrijirea de bătrâni are mare răsplată.

Mi-aduc aminte că se vorbea mai demult în Sfântul Munte despre un frate începător care avea un diavol înfricoşător. Acela fusese rânduit să îngrijească şase bătrâni la bolnita unei mănăstiri. Acele vremuri erau grele, nu aveau înlesnirile de astăzi. Rufele murdare le punea pe un lemn şi le ducea în spate până la un jgheab care se afla departe şi acolo le spăla cu leşie. Slujind astfel bătrânilor, după puțină vreme s-a slobozit de acel diavol, iar apoi s-a făcut monah. Şi aceasta pentru că nu numai el se jertfea în ascultarea sa, ci şi bătrâneii îl binecuvântau mereu.

Multe perechi suportă cu greu greutăţile cu care se confruntă în familie din pricina capriciilor şi cârtirii bătrânilor pe care îi îngrjesc. Uită de neorânduielile, de nemulţumirile şi de ciudăţeniile pe care ei înşişi le-au făcut, nu-şi mai aduc aminte că prin plânsetele şi mofturile lor nu-i lăsau pe părinţii lor să se liniştească.

De aceea Dumnezeu îngăduie ca şi ei să întâmpine aceste greutăţi, ca să plătească oarecum propriile lor neorânduieli. Acum este rândul lor să-i ajute şi să-i îngrijească cu recunoştinţă pe părinţii lor bătrâni, pentru jertfele pe care aceştia le-au făcut pentru ei atunci când erau copii. Toţi cei care nu simt această datorie faţă de părinţii lor vor fi judecaţi de Dumnezeu ca nişte nedrepţi şi nemulţumitori.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 149-150)