Spunea avva Ioan, care a fost trimis în surghiun de împăratul Marcian:

‒ Ne-am dus odată din Siria la avva Pimen și voiam să-l întrebăm pentru împietrirea inimii. Iar bătrânul nu știa elinește, nici tălmaci nu am găsit; și văzându-ne pe noi bătrânul supărați, a început a grăi în limba elinească, zicând: „Firea apei este moale, iar a pietrei vârtoasă, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atârnat, picând câte puțină apă, găurește piatra. Așa și cuvântul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastră vârtoasă; dar auzind omul de mai multe ori cuvântul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Dumnezeu”.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 205-206)