Într-adevăr, omul simte şi înţelege adeseori că intelectul, chiar dacă este nepalpabil, invizibil şi imaterial, este totuşi mai real decât orice altă realitate supra-subiectivă ce există în lumea materială. În plus, toate realităţile îşi au propriul fundament în intelect care este în sine nematerial. Tocmai aici se află supremaţia, taina şi măreţia minţii omeneşti. Omul trezit, călăuzit de mintea lui nematerială prin taina lumii materiale, naturale, înţelege mai limpede faptul că mintea sa este realitatea sa cea mai mare şi mai apropiată şi, în acelaşi timp, este cea care are cea mai mare importanţă pentru el. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 31)