După o vizită la mănăstire, a simțit nevoia să rămână acolo o perioadă. A dormit puțin, s-a rugat și a fost fericită, după cum ea însăși a mărturisit înaintea tuturor. În cele din urmă, părintele duhovnic i-a recomandat să se întoarcă în lume ca să își „clarifice” legăturile cu muzica, iar scena de la „Românii au talent” i-a confirmat drumul. Sau, cel puțin, așa indică „barometrul emoțional” al tuturor celor care au ascultat-o. Am vorbit cu Laura Dinu despre teatru, despre copilării și călătorii și despre cum arta ne poate influența viața în mod decisiv.  

1. Piesa ta de la „Românii au talent” a devenit virală în câteva ore și a ajuns în „YouTube Trending”. Ce înseamnă succesul pentru tine?

Cred că este nepotrivit, nedrept chiar, să vorbim despre succes atunci când ne referim la artă, la un moment artistic sau o instalație artistică de orice tip. Din punctul meu de vedere, expresiile artistice, în general, ţin de un cu totul şi cu totul alt tip de barem de „corectare”, de „apreciere”. Așa cum spunea Tolstoi, cred că arta este artă doar atunci când reușește să comunice, adică să inițieze și să poarte un dialog cu oameni din toate clasele sociale, în orice timp istoric, fără să „apună” sau să-şi piardă mesajul de-a lungul și de-a latul timpului. Când arta se adresează doar unei anumite categorii de oameni dintr-un anumit timp și spaţiu istoric nu este artă; este spectacol și divertisment. Deci, la întrebarea dumneavoastră nu pot răspunde altceva decât faptul că mesajul meu a ajuns la inimile oamenilor cu voia lui Dumnezeu și asta nu are nimic de-a face cu succesul. Ceea ce s-a întâmplat în urma difuzării momentului meu muzical la ProTV cred se încadrează la „minuni contemporane”, pentru că nu mă așteptam la o astfel de reacție din partea oamenilor. Succes bănuiesc că poți să ai doar în sport sau... la păcănele. Asta în cazul în care nu eşti extrem de talentat la curățat cartofi. Cartofii schimbă regulile jocului, haha.

2. S-a schimbat în vreun fel viața ta după difuzarea emisiunii?

Singura diferență notabilă între viața mea de dinainte şi după difuzarea momentului artistic la televizor constă în faptul că mă recunosc oamenii la biserică și petrec mai mult timp pe telefon, încercând să răspund miilor de mesaje primite de la telespectatori.

• Urmărește AICI momentul Laurei Dinu de la „Românii au talent”!

3. De unde vine pasiunea pentru artă – teatru și muzică?

Aceasta este o întrebare foarte grea. Părinții meu obișnuiau să spună că am început să cânt înainte să învăț să vorbesc... însă, de excelat nu am reușit să excelez în nicio artă, cu toate că am cântat, dansat, scris și desenat o perioadă foarte lungă de timp. De asemenea, m-au atras mereu și științele umane, istoria şi religia în mod deosebit. De ce? Nu știu. Bănuiesc că este o înclinație naturală a sufletului meu, pusă în mine de Dumnezeu cu un scop determinat.

4. Când s-a transformat pasiunea în hotărârea de a studia teatrul în Londra?

Spre sfârșitul clasei a douăsprezecea am întâlnit-o pe prima și singura mea profesoara de canto, Ana-Maria Ghidiceanu, care m-a întrebat într-o zi de ce nu merg în Anglia să studiez teatrul. Pe vremea aia doream să studiez științele politice și să învăţ limba rusă... Viața mea este definită de decizii și schimbări radicale, aparent iraționale.

5. În testimonialul de la „Românii au talent” ai spus că ai călătorit alături de colegii tăi, că ați predat teatru educațional și că ați dezvoltat o metodă de învățare a limbii engleze prin joc. Ce presupune, mai exact, acest lucru?

Constantin Stanislavski, un mare regizor și teoretician rus al teatrului, obișnuia să spună că dacă teatrul nu reuşeşte să te înnobileze și transforme într-o persoană mai bună, mai bine este să fugi de el. Trebuie înțeles că principala calitate a teatrului, a jocului dramatic, este aceea de purificare a sentimentelor negative precum timiditatea, frica de a nu greși şi teama de a vorbi în public. Aptitudinile de comunicare ale copiilor (atenția, percepția, ascultarea, vorbirea, exprimarea și interpretarea) se îmbunătăţesc prin intermediul jocului dramatic, deoarece participanţii folosesc toate organele de simţ în timpul activității în care sunt angajați. Deoarece învățarea se realizează prin joacă, teatrul ajută la înțelegerea conceptelor abstracte și teoretice, îmbogăţeşte imaginaţia copilului și îi permite să reţină informaţii noi, precum cuvinte într-o altă limbă deoarece percepe învățarea ca pe ceva distractiv. Pentru a-i ajuta pe elevi să memoreze cuvinte și expresii noi în limba engleză, am apelat la nenumărate jocuri cognitive, clase de dans și percuție, cursuri de dramă în care am aplicat o multitudine de jocuri și tehnici teatrale, activităţi sportive de grup şi spectacole specifice „Teatrului Asupriților”, dezvoltat de Augusto Boal, în care aceștia erau puși în faţa unei situații nedrepte pe care trebuiau să o remedieze.

6. Ai călătorit, ai întâlnit oameni, povești și experiențe. Ce episod din cadrul acestor călătorii te-a marcat?

Călătoria mă definește. Copil fiind, mi-am petrecut vacanţele de vară la țară, înconjurată de liniște și dealuri. Satul sângelui meu, mic și ascuns de văi împădurite, bătrân de dinainte de amurg și ținut în palmă de Dumnezeu, a apărut odată cu ploile. Cu case mici și pătule înalte, cu bănci din scânduri subțiri înfipte în lutul din fața porții și fântâni în drum, cu câini legați cu lanțul în timpul zilei și gâște lăsate libere în curtea școlii, stă pitit într-un colț de lume cu buzele brăzdate. Acolo, în poienile mici din jurul drumului mare, unde încă dansează fluturii pe cer, am învățat și eu să alerg printre mărăcini.

Îmi amintesc că obișnuiam să mă întind pe iarbă și să îmi imaginez viața oamenilor de pe cealaltă parte a dealului. Am crescut mare, cum s-ar spune, și am urcat nenumărate dealuri ca să descopăr că simplitatea frapează și cântărește mai mult ca orice calitate supraomenească de tip harismatic. Oamenii care m-au impresionat până la lacrimi sunt oamenii simpli cu spirit de jertfă... oamenii obosiți de greutățile vieții, care nu se gândesc măcar să renunțe; oamenii care zâmbesc cu seninătate chiar şi atunci când aparent nu au niciun motiv de bucurie. De pildă, nu îl voi uita în veci pe Mohamed, un beduin din Palestina, care m-a dus cu mașina lui ruginită și legată cu sârme de la Mănăstirea Hozeva până la prima stație de autobuz din zona israeliană. Mohamed, care nu a intrat și nu va intra vreodată în Ierusalim… Nu îi voi uita, cu siguranţă, nici pe copiii din tribul Masai din Tanzania, la care am ajuns după patru ore de condus cu jeepurile în savana africană, înconjuraţi de zebre, elefanţi şi lei, şi care nu au văzut niciodată până atunci oameni albi, smart-devices sau păr capilar lung. De asemenea, m-au surprins şi impresionat foarte tare sârbii din Novi Sad, care numesc malul Dunării „ștrand” și înoată în Dunăre ca în Marea Egee.

7. Cum L-ai cunoscut pe Dumnezeu?

Pe Dumnezeu Îl cunosc de mică, însă asta nu înseamnă că am ascultat mereu de El. Nu am ascultat și m-am încrezut în mine, adică m-am „auto-îndumnezeit”, implicit însingurat și separat de restul creației. Am suferit până când m-am întors cu capul plecat... Slavă Domnului pentru toate!

8. Cât de importantă este arta în viața noastră și în ce fel crezi că ne poate influența?

Cred că artă este un pod de transmitere a tainelor; o scară care face legătura între Cer şi pământ. Cred că procesul de creaţie este o lucrare sensibilă, care cere transparenţa totală din partea artistului. Cred că artă este o lume vie, plină de revelaţii despre cele nevăzute: o lume din afara lumii care luminează lumea de aici. Cred că inspiraţia este un fenomen imposibil de controlat, întrucât tine de relaţia personală a fiecăruia cu Dumnezeu. Cred că atunci când artistul se înalţă cu mintea şi crede că el este creatorul suprem al artei sale, operele săvârşite de acesta încetează să mai comunice cu publicul. Cred că arta poate fi numită artă doar atunci când reuşeşte să comunice acelaşi mesaj unui public format din spectatori din clase sociale diferite. Cred că arta poate fi numită artă doar atunci când transcende distanța şi timpul, iar subiectul dezbătut de aceasta este actual şi viu pentru oameni de vârste, etnii şi statuturi sociale diferite. Cred că arta îşi trage înnoirea din trecut, din prospeţimea începătoare a tradiţiei, şi niciodată din viitor, întrucât viitorul nu există. Cred că arta nu ţopăie în ringul circului, nu loveşte octava trei cu toporul, nu zugrăveşte monştri cu pigmenţi din aur, nu sculptează căderea omenirii ca pe un triumf social şi nu mâzgăleşte cuvântul în cărţi despre nimic. Artă este cea mai tăcută şi cea mai grăitoare dintre trepte. Artă este cel mai sigur mod de a informa, promova, respinge sau dezbate subiecte dificile care vizează şi afectează un anumit număr de locuitori dintr-o societate oarecare. Pe cât este de necesară introspecţiei şi înţelegerii conştiinţei naţionale a poporului dintr-un anumit timp istoric, pe atât este de periculoasă prin conţinutul manipulator şi eretic pe care îl poate conţine.

9. Cu siguranță, sunt mulți tineri care, după ce au văzut momentul tău de la „Românii au talent”, te iau drept exemplu. Ce le transmiți?

Sfaturi sunt multe... În mod concret, le recomand tuturor tinerilor să citească cărți fizice și să călătorească intern sau extern pe cât de mult posibil. Să-şi descopere istoria și cultura, să aibă grijă de mintea și trupul lor și să fie fericiţi. Însă, mai mult ca orice, îi împing să iubească curat, fiindcă măsura omului este iubirea sau cât de mult poate cineva să ofere din el pentru celălalt.