Ca atunci când cineva se întoarce acasă de la o mare depărtare, aşa vă simţiţi şi dumneavoastră acum, întorcându-vă din hotarele de gheaţă ale necredinţei la vatra caldă a credinţei părinţilor dumneavoastră. Greutăţile pe care le încercaţi în această întoarcere nu sunt necunoscute Bisericii, fiindcă Biserica are îndelungă experienţă cu ceea ce se întâmplă cu oamenii cand se depărtează de credinţă şi ce se întâmplă cu ei când se întorc iarăşi la aceasta. În primul caz dracii îi mână înainte, iar în al doilea încearcă să-i întoarcă îndărăt, întrebuinţând toate vicleniile cu putinţă. Aşa şi cu dumneavoastră. Ba aruncă asupră-vă deznădejdea, ba vă arată într-o lumină îmbietoare întoarcerea la cele dinainte, pe care vă năpusteaţi în prăpastie, ba le insuflă foştilor dumneavoastră tovarăşi să vă batjocorească, ba vă aminteşte de necredincioşi cunoscuţi care şi aşa, necredincioşi, „se bucură de slavă între oameni”.

Trebuie să vă luptaţi cu vrăjmaşii cei nevăzuţi. Şi îi veţi birui cu siguranţă, dar numai dacă nu veţi pierde din vedere chipul lui Iisus Hristos, Celui mai mare binefăcător al dumneavoastră. El este singurul om absolut normal care s-a arătat pe pământ de când sunt oamenii pe pământ. Mergeţi la El, rugaţi-vă Lui, priviţi la El. Priviţi-L cum se naşte în peşteră pentru dumneavoastră. Priviţi-L cum se osteneşte şi înjoseşte pentru dumneavoastră. Priviţi-L cum cum vă priveşte acum din slava cerească - El, Cel înviat şi înălţat. Întâlniţi-vă pretutindeni cu privirea Lui şi o teamă curăţitoare va cuprinde sufletul dumneavoastră - teamă pentru că până acum aţi fost departe de El şi împotriva Lui. Şi strigaţi demonului, care vă minte şi înşală: „Ce ai făcut cu mine?”

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 2, Editura Sophia, București, 2008, pp. 61-62)