Vrăjitoria există, fără doar și poate, deși unii oameni ai lumii moderne o contestă cu vehemență. Însăși prezența multor rugăciuni în molitfelnice prin care Biserica imploră mila lui Dumnezeu spre a izbăvi pe oameni de lucrarea și influența lor este o dovadă de necontestat privind existența acestora. Însă trebuie să evidențiem dintru început că vrăjile, descântecele,  nu reprezintă un efect al fenomenului religios, ci s-au născut parazitar, la periferia trăirii credinței, provenind din imitarea unora dintre manifestările religioase autentice. Diavolul și toate urzelile lui nu pot dispune de viața noastră. Și cum vrăjile, farmecele se fac prin invocarea puterilor demonice, ele au efect asupra noastră atât cât noi le dăm voie. De multe ori prin necredință și îndoială oferim teren prielnic ca lucrările malefice să ne afecteze. Bunii creștini să nu uite că diavolul nu este mai mare decât Creatorul cerului și al pământului, deci nu are putere ontologică. Dacă ar fi să răspundem la întrebarea „Să ne temem de vrăji?”, vom zice: Să nu ne temem, atâta vreme cât Hristos este cu noi. Să ne temem să nu ne lăsăm înșelați, ispitiți, să nu alunecăm în mrejele celui viclean. Prin rugăciune, pocăință, post, rugăciune curată, cercetarea Bisericii, spovedanie și împărtășanie cât mai bine orânduită, teama de cel rău, de lucrările lui, trebuie să se risipească. Așa se combat! Numai așa, întăriți duhovnicește, vom rosti odată cu Pavel Apostolul: „Cine ne va despărți de dragostea lui Hristos? Necazurile sau strâmtoarea, prigoana sau foamea, primejdia sau sabia? Eu sunt încredințat că nici viața, nici moartea, nici îngerii, nici o putere, nici o făptură nu vor fi în stare să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8, 38-39).

Cu nădejde că mila Cerescului Tată ne va ocroti de ispitele celui rău, vă fac bune doriri!            

Pr. Mihail