Da și nu. Trebuie să avem o înțelegere complexă a ceea ce înseamnă legătura noastră cu duhovnicul. Legătura cu duhovnicul nu este numai legătura cu o persoană, ci e legătura cu biserica. Duhovnicul primește din partea bisericii acea hirotesie întru duhovnic, prin care biserica îl prezintă poporului ca fiind capabil, vrednic, să primească mărturisirea credincioșilor. Și rânduiala este să ai un duhovnic care să-ți fie statornic în această îngrijire duhovnicească. Dar duhovnicul te sprijină pentru a crește duhovnicește și pentru a te uni cu biserica, nu cu el. Nu legătura cu el, cu nume și prenume, e cel mai important lucru, ci legătura cu întreaga biserică.

Sfântul Grigorie Dialogul spune la un moment dat, vorbind cu preoții, că ar trebui să fie foarte atenți, ca nu cumva oamenii să se lege mai mult de ei, decât de Hristos. În clipa în care legătura cu duhovnicul devine foarte personală și creăm o dependență de duhovnic – nu mai pot face nimic fără duhovnic; simt că nu mai am libertatea de a mă exprima, de a alege; îmi supun toate gesturile, toate atitudinile, duhovnicului –  dacă lucrul acesta devine obsesiv, greu și apăsător, e semnul că ar trebui să schimbăm duhovnicul. Dar duhovnicul ar trebui să mă ajute să depășesc acest moment. El ar trebui să-și dea seama că s-a ajuns la o stare care nu este potrivită. Și să îmi propună să trecem la alt nivel, să găsesc pe altcineva ca duhovnic. Dacă un duhovnic mă ține legat de el și o face într-un mod foarte rigid, chiar autoritar, iarăși e semnul că ar trebui să-mi schimb duhovnicul.

Canonul douăspezece a Sinodului Întâi Ecumenic ne arată că, episcopul este cel care poate să intervină în relația dintre un credincios și un duhovnic. Dacă un duhovnic este prea posesiv și un credincios simte acest lucru și nu primește dezlegarea din partea lui să meargă la un alt duhovnic, atunci acel credincios poate merge la episcop ca să ceară dezlegare pentru a-și schimba duhovnicul. Și episcopul îi poate da dezlegare, pentru că legătura nu e cu duhovnicul, ci e legătura cu biserica, iar episcopul este chipul bisericii. De aceea el are puterea de a ne dezlega inclusiv de o legătură pe care duhovnicul nu vrea să o dezlege.

E păcat să îmi schimb duhovnicul atunci când o fac pentru a ascunde anumite lucruri de el. Dacă fac acest lucru, atunci, de fapt, sunt nesincer cu Hristos, pentru că îmi e rușine de duhovnic. Să mi-l schimb, e un lucru cu totul nepotrivit. Rușinea aceasta care se instalează la un moment dat are un rol terapeutic. E foarte binevenită această rușine, pentru că smulge din noi rădăcinile păcatului. De aceea, nu e rău să avem o înțelegere a relației cu duhovnicul și în această perspectivă. E nevoie, însă, de stabilitate. Pentru că stabilitatea aceasta în relația cu duhovnicul, îl face pe duhovnic să mă cunoască și eu să-l cunosc pe el. Din această întâlnire a celor două conștiințe să rezulte o creștere duhovnicească.

De aceea, ceea ce vă recomand eu, e să fiți statornici în relația cu duhovnicul, să nu-l schimbați decât dacă simțiți că este una dintre cele două situații: fie că duhovnicul devine foarte posesiv și atunci, dacă el nu vă dă binecuvântarea, ar trebui să stați de vorbă cu episcopul, să-l puteți schimba, fie că simt o delăsare sau știu eu, e prea ocupat, nu poate să-mi răspundă nevoilor duhovnicești și-atunci îi cer binecuvântarea să mă dezlege și mă va dezlega, să ma duc la un alt preot.