Se spunea despre un frate că a fost luptat spre hulă și se rușina să spună. Și oriunde auzea de bătrâni mari se ducea la dânșii ca să le vestească și, cum ajungea, se rușina să vestească.

Deci de multe ori s-a dus și la avva Pimen și l-a văzut pe el bătrânul că are gânduri și se mâhnea că faptele nu le vestea. Deci într-una dintre zile petrecându-l, i-a zis lui: „Iată, de atâta vreme vii aici, având gânduri ca să-mi vestești și când vii nu voiești să spui, ci totdeauna te duci necăjit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai?”. Iar el i-a zis: „Cu hulă spre Dumnezeu mă luptă diavolul și mă rușinam să spun”. Și povestindu-i lui lucrul, îndată s-a ușurat. Deci i-a zis lui bătrânul: „Nu te necăji, fiule, ci când vine gândul acesta zi: eu nu am vină, hula ta, asupra ta, satano! Căci acest lucru nu-l voiește sufletul meu!”. Și tot lucrul ce nu-l voiește sufletul, pentru puțină vreme este. Și tămăduindu-se fratele, s-a dus.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 192)