Gândiţi-vă la un lucru foarte important de avut în vedere, şi anume că diferenţele care există între creştini (şi acum sunt vreo 3000 de grupări creştine, creştini cu gânduri diferite) pornesc de la Biblie. Ori, învăţătura Bisericii este numai una şi nu trebuie interpretată. Să ştiţi că învăţătura Bisericii este neinterpretabilă. Scriptura se interpretează şi din pricina aceasta Biblia este pricină de neunire între creştini.

Toţi creştinii care gândesc altfel decât ortodox, toţi aceia gândesc altfel pentru că se întemeiază pe interpretări eronate ale Sfintei Scripturi, ale Bibliei. Aşa încât Sfânta Scriptură se poate face pricină de neunire, şi de fapt se face pricină de neunire, nu prin ea însăşi, ci prin interpretarea care i se dă.

Unui frate care a spus că a învăţat Noul şi Vechiul Testament pe de rost, un părinte i-a spus: „Ai umplut văzduhul de cuvinte.” O fecioară care, la fel a învăţat Noul şi Vechiul Testament pe de rost, a fost întrebată de un părinte: „Ţi s-a făcut ocara ca cinstea? Dar lipsa ca îndestularea? Dar paguba ca şi câştigul? Dar străinii ca rudele după trup?” Când ea a mărturisit că n-a ajuns la o măsură ca aceasta, părintele i-a zis: „Du-te şi pune de acum început bun.” Biblia sau Sfânta Scriptură rămâne până acum cea mai răspândită carte. Din păcate, nu toţi cei care o au o şi citesc sau ştiu cum să o citească.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 137)