Hristos a sfințit toate cãile posibile de a ajunge la El și nu a fãcut diferențã între cei feciorelnici și cei care au venit la El dupã o viațã pãcãtoasã. De multe ori chiar îi laudã pe cei din urmã. Din acest punct de vedere, este interesant cã dupã înviere, Hristos S-a arãtat întâi nu feciorelnicului Ioan, ucenicului Sãu iubit, nu Maicii Domnului, ci S-a arãtat unei foste prostituate: Mariei Magdalena (Mc. 16, 9). Despre aceastã femeie din Magdala, Proloagele mãrturisesc cu simplitate cã ea este cea dintâi vestitoare a învierii și cel dintâi martor al deplinei noastre mântuiri prin înviere. Dumnezeu, care și-a ales mai înainte o Marie Fecioarã pentru nașterea Sa, acum și-a ales o Marie fostã prostituatã spre binevestirea Învierii Sale din morți. Cumva, aceastã desfrânatã convertitã s-a fãcut pentru noi nãscãtoare a veștii învierii. Apostolii înșiși, care s-au fãcut mai târziu luminã a lumii, aveau inima împietritã în fața veștii învierii, numind-o pe Maria nebunã și calomniatoare (Lc. 24, 11). Inima unei prostituate convertite însã a fost mai aproape de Dumnezeu. Și asta pentru cã bucuria Învierii trebuia vestitã nu unui neam de feciorelnici, ci tocmai acelui neam viclean și desfrânat (Mt. 16, 4), pe care îl mustrã și pentru care moare Hristos.

(Savatie Bostovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, pp.15-16)