IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului: „Minunea de la Betleem – darul Cerului oferit Pământului” (Scrisoare pastorală, 2023)
În ieslea Betleemului, Iisus a unit Cerul cu pământul și pe oameni întreolaltă, aceste două axe împlinind în inima Sa umană crucea Iubirii răstignite asumate pe Golgota, pe care S-a lăsat țintuit pentru înălțarea omului căzut în păcat.
† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această
de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie,
har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,
iar de la noi părintească dragoste!
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Sărbătoarea Crăciunului este manifestarea liturgică a bucuriei pe care întruparea Fiului lui Dumnezeu în istorie a adus-o umanității la plinirea vremii (Galateni 4, 4). Prin întruparea lui Mesia omul a primit șansa să redevină o biserică, un rug aprins în care se manifestă plenar lucrarea sfințitoare a Duhului prin Care Fiul lui Dumnezeu Se naște, pătimește, moare și înviază neîncetat.
Iubiți credincioși și credincioase,
Întreaga operă de răscumpărare și împăcare a omului cu Dumnezeu, pe care Hristos Domnul a împlinit-o în activitatea Sa mesianică prin răstignirea pe cruce, învierea din moarte și înălțarea la ceruri, este prezentă tainic în chipul plăpând al Pruncului din Betleem. În ființa Sa fragilă sunt concentrate taina morții și a învierii, a răscumpărării lumii din păcat, Evanghelia mântuirii, binecuvântarea Cerului.
Profețiile au zugrăvit lucrarea mesianică menținând trează conștiința poporului ales și precizând cu exactitate reperele identității dumnezeiești a Pruncului, constituindu-se într-o adevărată Evanghelie a Vechiului Testament. Între acestea, una dintre profețiile lui Isaia vorbește despre chipul transfigurat de suferință al lui Mesia supranumit Om al durerii și cunoscător al suferinței, Care S-a împovărat cu suferințele noastre, a fost străpuns pentru păcatele noastre, pedepsit pentru mântuirea noastră, iar prin rănile sale noi toți ne-am vindecat (Isaia 53, 3-5).
Această suferință asumată din veci de Fiul lui Dumnezeu este zugrăvită pe chipul nevinovat al Pruncului și în inima străpunsă de durere a Maicii Sale, pe care iconografii le-au reprezentat central în icoana Nașterii Domnului. Peștera întunecată și rece, ca preînchipuire a mormântului, scutecele amintind de giulgiul morții sau privirea străină a Fecioarei descriu misiunea jertfelnică a Pruncului dumnezeiesc născut în lume pentru ca, prin suferință și înviere, să vindece rana de moarte a omului înstrăinat de chemarea sa prin neascultarea de Dumnezeu.
Minunea de la Betleem este darul Cerului oferit Pământului, este Viața dăruită omului nou, a cărui renaștere duhovnicească este anunțată odată cu nașterea lui Iisus, este modelul suferinței asumate și vindecătoare a umanității îmbătrânite sub povara păcatului. În ieslea Betleemului, Iisus a unit Cerul cu pământul și pe oameni întreolaltă, aceste două axe împlinind în inima Sa umană crucea Iubirii răstignite asumate pe Golgota, pe care S-a lăsat țintuit pentru înălțarea omului căzut în păcat. El își asumă suferința pentru a dărui bucuria, primește ura și nedreptatea pentru a dărui iubirea, este batjocorit și binecuvântează, este pedepsit și eliberează, este omorât și dă viață.
Acest Prunc, care de la naștere a fost întâmpinat de ignoranța și ura lumii, care a absorbit în Sine suferința întreagă a omului căzut, răstignindu-și existența istorică pe altarul iubirii jertfelnice dăruite omului, nu este doar Cel care suferă, ci și Cel care vindecă durerea, care restaurează ființa umană din lăuntrul ei, care redă sănătatea spirituală a omului, care reface legătura dintre om și Dumnezeu și care mântuiește, adică vindecă ființa de rana morții provocată de păcatul adamic. El vindecă pe protopărinții Adam și Eva de moartea cea veșnică (I Cor. 15, 22), pe bătrânul Iosif de teamă (Matei 1, 20), pe cele 2000 de mame de suferința pierderii pruncilor (Matei 2, 18), pe dreptul Simeon de blestemul îndoielii (Luca 2, 29-32), pe înțelepții lui Israel de neștiință (Luca 2, 40-52). Această putere vindecătoare, pe care paginile Evangheliei o prezintă într-o bogăție și diversitate de exemple, Hristos o dăruiește Sfinților Apostoli și prin ei sfinților tămăduitori, fiind o mărturie peste timp a lucrării proniatoare a Duhului Sfânt Care pe cele neputincioase le vindecă, iar pe cele cu lipsă le împlinește.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Sărbătoarea Crăciunului încheie o perioadă de nevoință duhovnicească pe care am împlinit-o de-a lungul a 40 de zile. Acest timp de așteptare întru smerenie și ascultare, în rugăciune și milostenie este o permanentă invitație de a ne pregăti ființa pentru a deveni nu peșteră, ci biserică sfințită prin harul dumnezeiesc, lăcaș luminat de Hristos euharistic, Care Se așază în inimile curățite având unde să-și plece capul (Matei 8,20) smerit, Tabor îmbrăcat în lumina curățitoare a Duhului Sfânt, Emaus al descoperirii tainei întrupării și învierii.
Cu fiecare zi de post am ajuns mai aproape de Pruncul Iisus, am coborât mai adânc în profunzimile propriei ființe, ne-am luptat mai intens cu propriile patimi și neputințe, dorindu-ne să fim mai buni, mai curați, mai iertători, mai îngăduitori și mai sensibili la nevoile și vulnerabilitățile aproapelui.
Acest pelerinaj spiritual spre Betleemul prezenței lui Hristos-Pâinea nemuririi, în care ne-am asumat crucea încercărilor și a nevoințelor, străbătând calea de la mintea îndoielnică la inima jertfelnică, este darul pe care noi astăzi, asemenea magilor odinioară, îl așezăm la picioarele Pruncului, Care sălășluiește în noi din ziua în care am renăscut, prin Taina Botezului, ca făptură nouă, la viața în Hristos.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
La acest ceas de trăire sfântă, când reactualizăm începutul mântuirii noastre, avem bucuria părintească de a anunța că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din dorința de a face cunoscut efortul pe care instituțiile ecleziastice îl depun pentru îngrijirea medicală a persoanelor vulnerabile și de a evidenția darul dumnezeiesc vindecător și rolul major pe care de-a lungul istoriei creștinătății l-au avut sfinții taumaturgi, a declarat anul 2024 ca fiind „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți”.
În acest context, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, prin serviciile medicale acreditate și personalul calificat, va continua implementarea programelor dedicate persoanelor cu afecțiuni mentale sau somatice, va susține activitatea așezămintelor și cabinetelor medicale eparhiale și va continua lucrările de restaurare și reabilitare a Spitalului Precista din Roman, cel mai mare așezământ spitalicesc eparhial, arătându-și, totodată, disponibilitatea și grija față de fiii și fiicele duhovnicești aflați în suferință, investind resursele necesare reabilitării și integrării lor în comuniunea Bisericii prin lucrarea misionară a preoților și voluntarilor din parohiile și mănăstirile eparhiei.
Preaiubiți fii și fiice în Hristos Domnul,
La acest moment de har, prilejuit de Sfintele Sărbători de iarnă, vă îndemn părintește să gustați din bucuria rugăciunii și a colindului, cu gândul la Pruncul Iisus, Care Se naște în fiecare suflet primitor, curățit și înălțat prin Tainele Bisericii. Să ne regăsim adunați în rugăciune, mijlocind renașterea noastră duhovnicească, cu gânduri curate și inimi luminate, având speranța unui timp de pace, în care tihna familiei și a sufletului să ne fie casă binecuvântată de prezența iubitoare a lui Dumnezeu.
Hristos Domnul să binecuvânteze lucrarea pe care am împlinit-o în acest an, să primească rugăciunea noastră curată și să ocrotească Biserica Sa cea vie prin lucrarea Duhului Sfânt în sufletele noastre. Amin.
† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Părintele Patriarh Daniel: Nașterea lui Hristos, bucuria tuturor (Scrisoare pastorală, 2024)
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro