Duminica aceasta, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Hlincea din comuna Ciurea, judeţul Iaşi. Credincioșii au asistat la slujbă în aer liber, aceasta fiind săvârșită în altarul de vară din incinta așezământului.

Cu acest prilej, ierarhul a adresat și un cuvânt de învățătură monahilor și credincioșilor prezenți, în care a subliniat faptul că „Biserica Ortodoxă este cunoașterea lui Dumnezeu”: „Sfântul Grigorie Palama, mare călugăr în Sfântul Munte Athos și apoi mare episcop în cetatea cea sfântă a Tesalonicului, a mărturisit în vremea sa - iar mărturia sa a străbătut veacurile - și a insistat asupra adevărului că Biserica Ortodoxă este cunoașterea lui Dumnezeu; tu, ca om, ai posibilitatea să-L cunoști pe Dumnezeu. Și spune Sfântul Grigorie că e bine să ne apropiem de Dumnezeu și prin cărți, prin Scriptură, prin scrierile Sfinților Părinți, dar mai ales, spune el, e bine să ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune, să ne apropiem de Dumnezeu prin Dumnezeiasca Liturghie, să ne apropiem de Dumnezeu prin împărtășirea cu Sfintele Taine, să ne apropiem de ceea ce a spus Domnul Hristos: «Împărăția lui Dumnezeu se află înlăuntrul vostru». Omul e chemat așadar să-și curățească mintea, să-și curățească inima, să facă curățenie înlăuntrul său ca să-L primească pe Dumnezeu. Și aceasta, spune Sfântul Grigorie, este cunoașterea cea adevărată a lui Dumnezeu”.

„Suntem într-o sfântă mănăstire. Sfintele mănăstiri au fost rânduite tocmai pentru ca viețuitorii - călugări sau călugărițe - să se apropie mai mult de Dumnezeu, să-L cunoască pe El prin rugăciune, prin jertfă, prin slujbele de zi și de noapte, arătând prin viața lor spre ceea ce trebuie să tindă și creștinul din lume. Chiar dacă cei din lume au familie, copii, serviciu, casă, ei sunt chemați, în mare, spre aceeași lucrare ca și monahii. Și cum se arată aceasta? În viața creștinului din lume, prin încercarea de a conștientiza că Hristos-Dumnezeu este totul și să facă dependente serviciul, familia, banii, ispitele chiar, momentele de bucurie, de acest mare adevăr. Este chemat creștinul din lume să se alăture celor din mănăstiri prin faptul că împlinește poruncile Domnului, de exemplu postul de miercuri și vineri sau posturile mai mari rânduite, dacă omul este sănătos sau rugăciunea înainte de a pleca la muncă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că a mai trecut o noapte și să-l roage pe Dumnezeu să-l ajute în ziua care începe. Creștinul adevărat este acela care nu se încrede cu totul în mintea sa, în istețimea sa, în cunoștințele sale, în priceperea sa, - deși și acestea sunt importante - ci el cheamă ajutorul lui Dumnezeu. Cât de reconfortante este să știi că de-a lungul întregii zile nu ești si ngur, ci ești cu Dumnezeu”, a adăugat IPS Părinte Mitropolit Teofan.

La final, părintele protosinghel Metodie Oprică, starețul Mănăstirii Hlincea, a mulţumit Mitropolitului Moldovei și Bucovinei pentru împreuna slujire și rugăciune, oferindu-i acestuia o icoană.

Mănăstirea Hlincea datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei. Aceasta a fost întemeiata după anul 1574 şi a fost închinata Mănăstirii Dionisiu de la Sfântul Munte Athos. Domnitorul Vasile Lupu a rezidit din temelii biserica acestei obşti monahale, lucrările fiind finalizate de fiul său, Ștefăniță Vodă, între anii 1659 - 1661. Domniţa Maria a luat măsuri de restaurare a mănăstirii în 1616, făcând-o metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi. Lucrări de restaurare importante s-au derulat în timpul marelui domnitor Vasile Lupu, între anii 1634 - 1653. Fiul domnitorului, Ștefăniță Lupu, a fost cel care a contribuit la pictarea interioară a bisericii, prin jurul anului 1660. În timpul domnitorului Gheorghe Duca, Mănăstirea Hlincea a fost pusă sub ascultarea Mănăstirii Cetăţuia, rămânând metoc până la 1 februarie 1990, când a fost redeschisă la iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.