Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini din sfânta noastră Arhiepiscopie, pace şi nădejde neclintită de la Hristos Domnul cel Înviat, iar de la noi arhierească binecuvântare.

Să ținem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit și să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. (Evrei 10, 23-24).

Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,
Hristos a înviat!

Vestirea Învierii Domnului în acest an este cu totul diferită de a altor ani, căci ne aflăm și noi, ca și femeile mironosițe și Apostolii, sub povara îndoielii și a incertitudinii datorită noii epidemii care s-a răspândit în multe părți ale lumii. Ajunse la mormântul Mântuitorului duminică dis-de-dimineață, femeile mironosițe sunt întâmpinate de înger cu vestirea ”Ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut” (Matei 28, 5-6). Iar Apostolii Petru și Ioan au alergat la mormânt ca să descopere aceeași realitate, a mormântului gol, izvor de mulțime de întrebări. La fel ca ei, mulți ne întrebăm acum ce s-a întâmplat cu lumea, cu creștinii, unde este sensul vieții noastre în această lume stăpânită de panică și speriată de perspectiva îmbolnăvirii sau chiar a morții.

Trebuie să adăugăm imediat că mulțimea nedumeririlor femeilor mironosițe și a Apostolilor a fost risipită prin vestirea Învierii Domnului, fapt dovedit apoi prin arătările Domnului cel Înviat. Ceea ce ne duce la tema vestirii mărturisirii nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit.

Sf. Apostol Petru vorbeşte despre această nădejde în Învierea lui Hristos, izvor al vieţii creştine și scop al vieții noastre pământeşti: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi, cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi” (1 Petru 1, 3-5). Învierea lui Hristos ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spune Sf. Petru, încredinţându-ne, ca și pe Apostoli și mironosițe, că de la mormântul gol drumul umanității s-a schimbat spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită. Descoperirea de atunci, de la mormânt, se repetă cu fiecare dintre noi, cei care primim taina Botezului și ne împărtășim apoi de revărsarea harului prin tainele Bisericii. Prin scufundarea în apa botezului, fiecare moare şi învie cu Hristos. Moare pentru viaţa cea veche, cea a păcatului, deci a separării de Dumnezeu, şi învie la viaţa cea nouă, cea trăită cu Dumnezeu. Primind acest dar la botez suntem păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, tot după cuvintele Sf. Petru. Iar în taine primim dragostea lui Dumnezeu care ni se împărtăşeşte ca rod al jertfei lui Hristos pe Cruce şi al Învierii. Căci, în numele întregii omeniri, Hristos s-a jertfit pentru a recâştiga dragostea lui Dumnezeu. Trupul jertfit a fost înviat prin puterea lui Dumnezeu. Iar această putere şi dragoste dumnezeiască se revarsă asupra noastră în fiecare sfântă taină a Bisericii împărtășindu-ne puterea cea mântuitoarea a lui Hristos cel Înviat.

După ce vorbește despre nădejdea vie izvorâtă din credința în puterea lui Dumnezeu, Sf. Petru se adresează nouă, celor ce suntem încercați în aceste zile: ”Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme, pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos” (1 Petru 1, 6-7). Precum aurul se încearcă în foc, credința noastră este încercată prin feluri de ispite pentru puțină vreme. Precum aurul în foc este curățat de orice impuritate și devine mai prețios, credința noastră încercată este eliberată de orice umbră de îndoială și devine statornică. Strălucirea aurului este trecătoare, dar credința noastră devenită statornică prin încercări este spre cinste în veșnicie. Cuvintele Sf. Petru adresate din Roma, în jurul anului 50, creștinilor care treceau prin persecuții și încercări se referă la statornicia în credință care va fi dată pe față și găsită spre laudă la a doua venire a Mântuitorului. Această afirmație a Apostolului Petru este valabilă pentru fiecare creștin care a primit botezul și crede în Înviere. Această afirmație a Sf. Petru este izvor de lămurire acum pentru noi toți care ne întrebăm cine suntem și încotro mergem.

Preacucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,

Îndoiala noastră din aceste zile poate fi vindecată prin credința în puterea lui Dumnezeu și ne poate duce la mărturisirea nădejdii cu neclintire căci Hristos a înviat! Sf. Petru împreună cu ceilalți Apostoli s-au temut și s-au ascuns, dar Hristos cel Înviat a pătruns prin ușile încuiate, le-a vestit pacea și i-a trimis la propovăduirea Învierii Sale. Sf. Pavel îl căuta pe Hristos cel mort şi ascuns de Apostoli. L-a întâlnit pe drumul Damascului pe Hristos cel viu, cel Înviat. Vestindu-ne Învierea Domnului, mărturisim și noi că L-am întâlnit pe Cel ce a biruit moartea, pe Cel care a pătruns și în cămara sufletului nostru și ne-a dăruit pacea Sa. Vestindu-ne Învierea primim fiecare putere de mărturisire către semeni, căci dacă Hristos a înviat și noi vom învia (cf. 1 Corinteni 15). Orice îndoială și orice clătinare în credință sunt biruite de vestirea Învierii Domnului și a învierii noastre. În aceste zile nu ne vestim doar credinţa că vom învia la a doua Venire a Domnului, ci mărturisim că trăim deja într-o lume înnoită prin Înviere în care credința și nădejdea ne sunt încercate spre a fi spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. Numai această vestire mai poate aduce speranţă în lumea de astăzi tulburată de frică și îndoială.

Vă urez tuturor, preoţi şi credincioşi ai Arhiepiscopiei noastre, să petreceţi sfintele sărbători ale Învierii Domnului cu nădejde vie căci Hristos Domnul a biruit moartea şi ne-a dăruit nouă Învierea. Cel ce a lăsat mormântul gol și a trecut prin ușile încuiate vine acum în fiecare casă și familie neputând fi oprit de izolarea în care ne aflăm. Cel ce a biruit moartea biruie acum orice opreliște și se pogoară să aducă pace în sufletele tuturor. Vă doresc să vă bucurați și să nu vă temeți căci El a Înviat! Vă îndemn să aduceți, prin cuvânt şi faptă, lumină și nădejde celor apropiați și celor încercați în aceste zile. Vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă doresc sănătate și nădejde!

Adevărat a înviat!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE

Sursa: mitropolia.us