Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și drept mărturisitorilor credincioși din Arhiepiscopia Chișinăului.

Har, bucurie şi pace de la Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi, părinteşti binecuvântări!

„Cel ce răstignire ai răbdat și moartea ai stricat
și ai înviat din morți, împacă viața noastră,
Doamne, ca un singur Atotputernic”
(din Stihirile Învierii)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

Bucurie sfântă umple inima noastră în această zi înălțătoare a Praznicului Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Dacă Vinerea Mare, ziua răstignirii Domnului Iisus, a fost cea mai tristă din istoria omenirii, astăzi, în ziua Învierii Sale, trăim cea mai curată bucurie, suntem martori la cea mai mare minune, simțim cea mai dulce și adâncă mângâiere, mărturisind ca odinioară psalmistul David: „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”[1].

Acum este vreme potrivită ca toți, într-un glas, să strigăm: „Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui?”[2]. Acest praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor[3] reprezintă temeiul păcii, pricina împăcării, încetarea războaielor, călcarea morții, înfrângerea diavolui[4] și biruința asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

Să ne amintim momentul când femeile mironosițe, pline de tristețe, cu smerenie, au mers să ungă cu miresme trupul lui Iisus, după obiceiul vremii. Și, ajungând la mormânt, s-au spăimântat, căci acesta era acum gol, iar arătare de înger cu „înfățișarea ca fulgerul și îmbrăcămintea albă ca zăpada”[5] li s-a descoperit lor și le-a zis: „Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat!”[6]. „Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că s-a sculat din morți …”. „Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor învierea”[7] lui Hristos.

Tristețea a devenit bucurie dumnezeiască, spaima s-a transformat în nădejde și credință, și toate au dus la mărturisirea adevărului nu doar ucenicilor, ci și nouă, celor de astăzi.

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

Să ne asemănăm sfintelor femei mironosițe care, pline de dragoste, au urmat Mântuitorului Hristos în timpul propovăduirii Sale și care nu L-au părăsit nici după pătimiri, răstignire, moartea pe Cruce și punerea în mormânt. Pe când ucenicii stăteau ascunși în casă de frica iudeilor, ele, pline de îndrăznire dumnezeiască și purtate de Duhul Sfânt, nu au ținut cont de ura celor care L-au răstignit pe Învățătorul, nu s-au îngrijorat de soldații romani care au împânzit cetatea Ierusalimului pentru a preveni o răscoală, nu s-au înfricoșat de ostașii care păzeau mormântul, ci gândeau în sinea lor cine le „va prăvăli… piatra de la uşa mormântului?”[8], căci singura lor dorință și mângâiere era să-L vadă pe Domnul.

Pentru devotamentul față de Hristos, pentru sufletul plin de credință, ele, în simplitatea lor, s-au învrednicit de cea mai mare răsplată și bucurie, aceea de a primi de la înger vestea și mesajul pentru întreaga omenire că Hristos a înviat.

Să nu ne fie frică, să nu ne ascundem credința, să nu negăm identitatea noastră spirituală românească, să nu fim înspăimântați de valurile tulburi ale acestei lumi căci, dacă Îl avem pe Hristos prezent mereu în inima noastră, vom cunoaște și vom simți cu adevărat puterea biruitoare care vine prin Înviere; „Îndrăzniți. Eu am biruit lumea”[9], zice Domnul, și iarăși: „Bucurați-vă!… Nu vă temeți!”[10] căci „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”[11].

Hristos a pătimit, a fost răstignit și a înviat pentru fiecare dintre noi, ca astăzi să dăm mărturie despre învierea Lui la toate neamurile și la toate popoarele, ca să întoarcă fața către Dumnezeu și să creadă în El, precum Apostolul neamurilor, Pavel, zice: „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră… iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre”[12].

Iubiți fii și fiice ai Învierii Domnului,

Astăzi, când stăpânitorii acestei lumi vor să-L substituie pe Dumnezeu, făcându-se judecători asupra morții și asupra vieții, când patima de stăpânire și de globalizare este pusă la rang de virtute, când uciderea fratelui tău este considerată un mod de a ajunge la sfințenie, suntem datori să stăm drepți și să mărturisim adevărata credință, adevăratele valori ortodoxe, să ne apărăm identitatea noastră spirituală românească și să ne asemănăm femeilor mironosițe. Plini de curaj, de credință, râvnă și dragoste, să propovăduim pacea, iertarea și să împărtășim bucuria Învierii prin care Hristos a „sfărâmat încuietorile cele veșnice”[13], „a zdrobit puterea iadului… și a dat celor căzuți ridicare”[14].

Hristos Și-a dat viața pe Cruce pentru ca nimeni să nu mai moară, ci toți să fim fii ai Învierii și moștenitori ai Împărăției celei veșnice, căci „Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată”[15].

Dreptmărturisitori creștini,

Anul ce a trecut și anul acesta am asistat și suntem martori a unei îndreptări spirituale și istorice. Fiii și fiicele Mitropoliei Basarabiei se întorc acasă. Căutând dreptatea și adevărul istoric în acord cu identitatea și valorile etnice, și-au îndreptat fața către Biserica Neamului Românesc care își adună credincioșii săi „cum adună pasărea puii săi sub aripi”[16] și îi ocrotește.

Preoții și slujitorii sfintelor altare ai Mitropoliei Basarabiei au dat dovadă de curaj deplin, s-au pus stavilă în fața asupritorilor și sunt mărturisitori ai adevărului lăsat nouă de Hristos prin Apostolii și Ucenicii Lui. Harul Duhului Sfânt lucrează neîntrerupt în slujirea lor, având succesiune apostolică, iar Sfintele Taine sunt valide și nealterate asemenea tuturor slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române.

Credincioșii și comunitățile religioase au demostrat și arătat că istoria nu se poate șterge. Sângele martirilor care s-a vărsat pentru apărarea dreptei credințe și întregirea neamului românesc nu poate fi călcat de picioarele străine care poftesc cu nesaț la acest petic de pământ binecuvântat de Dumnezeu. Capul Bisericii este Hristos, iar credincioșii sunt „mădulare (fiecare) în parte”[17], fii ai Bisericii și nici o stăpânire lumească nu poate să-i dezmoștenească.

Nu putem să trecem neobservat ajutorul neîntrerupt al Patriarhiei Române, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care, ca un părinte bun și păstor blând, se îngrijește de turma Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia. De asemenea, Guvernul României sprijină neîncetat construirea de biserici noi, renovarea de locașuri sfinte, împodobirea sfintelor altare, dar și de preoții și familiile lor printr-o contribuție financiară minimă, arătând unitatea poporului român și promovând tradițiile spirituale ale Ortodoxiei românești.

Poporul român păstrează aceleași valori ale înaintașilor lui, ierarhi, voievozi, domnitori și credincioși de seamă care au ctitorit sfinte mănăstiri și biserici în întreaga Ortodoxie, au tipărit cărți de slujbă, au ridicat bolnițe, așezăminte de bătrâni și case pentru copii orfani ce datează ca mărturie a unității universale până în zilele noastre.

Iubiți fii și fiice ai Mitropoliei Basarabiei,

Anul 2024 a fost declarat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”.

Mitropolia Basarabiei, prin activitățile ei de alinare a suferinței și ajutorare a oamenilor bolnavi, se manifestă atât prin săvârșirea Sfintelor Taine vindecătoare de trupuri și curățitoare de suflete prin lucrarea harului Duhului Sfânt în Taina Spovedaniei, Taina Euharistiei și Taina Sfântului Maslu, cât și prin proiectele sociale și filantropice.

Legătura între suflet și trup, viața spirituală și sănătatea omului, între rugăciune și vindecare este evidențiată atât în Sfânta Scriptură, cât și în scrierile Sfinților Părinți.

Sfântul Evanghelist Matei mărturisește că Domnul Iisus Hristos „a scos duhurile (rele) cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul, care zice: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat”[18]. Despre îndemnul îngrijirii bolnavilor și curățirea de păcate aflăm și în Vechiul Testament: „Nu te teme a cerceta pe cei bolnavi, că pentru aceste fapte vei câștiga iubirea”[19].

Îndemnăm pe toți preoții și credincioșii Mitropoliei noastre să sporească rugăciunile pentru vindecarea bolnavilor și să ceară de la Milostivul Dumnezeu răbdare, putere, înțelepciune și pricepere tuturor celor care îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. De asemenea, recomandăm ca în fiecare mănăstire și parohie să se oficieze cât mai des Taina Sfântului Maslu, ca niciun credincios să nu fie lipsit de harul tămăduitor a lui Dumnezeu.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Din vistieria dragostei lui Hristos să luăm curajul de a împărtăși valorile noastre ortodoxe și naționale românești de care avem nevoie în zilele noastre, în lumea în care trăim, și să răspândim cuvântul rostit de Domnul și Învățătorul nostru Iisus Hristos: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau; nu precum lumea v-o dau Eu”[20].

Cu părintească dragoste, vă pun pe toți la inima mea și vă port neîncetat în rugăciunile mele, îndemnându-vă să petreceți cu bucurie sfântă și netulburată, pace sufletească, slăvita sărbătoare a Învierii Domnului.

„Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde, să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun”[21].

HRISTOS A ÎNVIAT!

Al vostru părinte duhovnicesc,
pururi către Preasfânta Treime rugător
și de tot binele doritor,

† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor

1. Psalmul 117, vs. 24. 
2. Psalmul 105, vs. 2. 
3. Canonul Învierii Domnului, cântarea a VIII-a. 
4. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, trad. De Preot Prof. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., 2002, p. 148. 
5. Matei 28, vs. 3 
6. Marcu 16, vs. 6. 
7. Matei 28, vs. 7-8. 
8. Marcu 16, vs. 3. 
9. Ioan 16, vs. 33. 
10. Matei 28, vs. 9-10. 
11. Matei 28, vs. 20. 
12. Corinteni, 15, vs. 14; vs. 17. 
13. Canonul Învieri Domnului, cântarea a VI-a. 
14. Condacul Învieri Domnului. 
15. Daniel 7, vs. 14. 
16. Matei 23, vs. 37. 
17. I Corinteni, 12, vs. 27. 
18. Matei 8, vs. 16-17. 
19. Ecleziastul 7, vs. 37. 
20. Ioan 14, vs. 27. 
21. II Tesaloniceni 2, vs. 14-17.