„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri..., priviți cu luare aminte la felul cum și-au încheiat viața și le urmați credința.” (Evrei 13, 7)

Preacuvioși și Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm  slavă  bunului Dumnezeu  că  am ajuns  cu  pace la  marea sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Cântările Bisericii și colindele de Crăciun ne-au introdus în atmosfera de taină a acestei sărbători începând cu Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului din 21 noiembrie, de când la slujba Utreniei am auzit cântându-se așa-numitele „Catavasii” ale Nașterii Domnului: „Hristos  Se  naște, măriți-L,  Hristos  din ceruri,  întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă, cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L popoare că S-a preaslăvit!”. 

Astăzi s-au împlinit toate prorociile Vechiului Testament despre venirea în lume a lui Mesia, Hristos, Fiul lui Dumnezeu pentru ca să mântuiască neamul omenesc din robia păcatului și a morții. În nemăsurata Sa iubire față de oameni, Fiul lui Dumnezeu Se face El Însuși Om și ne dă pildă de viețuire în ascultare față de Dumnezeu-Tatăl, față de Maica Sa, Fecioara Maria și de bătrânul Iosif, respectând întru totul tradițiile poporului Său, frecventând sinagoga din Nazaret și templul din Ierusalim, apoi, după botezul în Iordan, învățând poporul voia lui Dumnezeu și săvârșind nenumărate minuni. Bunătatea Mântuitorului a atras însă împotriva Sa mânia și furia cărturarilor, a fariseilor și a mai-marilor poporului care L-au condamnat la moarte și la răstignire pe crucea Golgotei. Dar a treia zi a înviat, iar prin Învierea Sa a distrus puterea morții și a făcut cale la ceruri tuturor celor ce cred în El și împlinesc poruncile Lui. 

A fi creștin înseamnă a crede în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii și a urma pilda vieții Sale de ascultare, de blândețe, de smerenie, de bunătate, de răbdare, de suferință și de iertare. Nimeni nu se poate bucura de pace în suflet decât silindu-se ca să urmeze pilda vieții Mântuitorului Iisus Hristos!

Iubiți credincioși,

În anul 2025, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește 100 de ani de la organizarea ei ca Patriarhie, cea mai înaltă formă de organizare a unei Biserici Ortodoxe locale. În acești o sută de ani, Dumnezeu a binecuvântat Biserica noastră cu multe daruri: înființarea de noi eparhii, mânăstiri și parohii, construcția a sute de biserici parohiale  și mănăstirești,  înființarea  de școli  teologice  și așezăminte sociale. Dar Dumnezeu a îngăduit să vină asupra poporului nostru și a Bisericii sale și vremuri de mari încercări, cum a fost dictatura comunistă, apoi părăsirea țării de milioane de români care pune în pericol viitorul țării și al poporului nostru. Numai credința în Dumnezeu ne-a izbăvit de dictatura atee și tot credința în Dumnezeu și iubirea de neam, nădăjduim, îi va ajuta pe mulți români să se întoarcă acasă. 

Pentru  a  aduce mulțumire  lui  Dumnezeu pentru  binefacerile revărsate asupra Bisericii noastre, Sfântul Sinod a cercetat viețile mai multor slujitori și credincioși care L-au mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos în vremea comunistă și a recunoscut sfințenia vieții lor, trecând în rândul sfinților pe 19 dintre ei.

Din mila Domnului, eu am cunoscut îndeaproape 8 din cei 19 sfinți nou canonizați și anume pe Părintele Profesor Dumitru Stăniloae de  la București,  pe  Părinții Paisie  și  Cleopa de  la  Mănăstirea Sihăstria, pe Părintele Arsenie de la Prislop, pe Părintele Sofian de la Mănăstirea Antim din București, pe Părintele Serafim de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, pe Părintele Dometie de la Mănăstirea Râmeț, pe Părintele Petroniu de la Mănăstirea Sf. Ioan  Botezătorul  (Prodromu) din Athos și  pe  Părintele Dionisie de la Schitul Sfântul Gheorghe Colciu din Muntele Athos. Vă rog să-mi îngăduiți să spun câteva cuvinte despre acești sfinți, mari duhovnici și mărturisitori ai Ortodoxiei. 

• Părintele Dumitru Stăniloae a fost cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Astfel l-a calificat teologul francez Olivier Clément. Prin operele sale fundamentale: „Dogmatica ortodoxă” și „Teologia morală ortodoxă”, Părintele Dumitru a reînnoit teologia ortodoxă pe baza izvoarelor ei patristice, iar prin traducerea și publicarea Filocaliei în 12 volume comentate a oferit preoților și credincioșilor posibilitatea să cunoască învățăturile fundamentale ale vieții duhovnicești, de mare ajutor pentru mântuirea noastră. 

• Părinții  Paisie și  Cleopa  de  la  Sihăstria au  fost  mari povățuitori  ai credincioșilor,  primul  ostenindu-se toată  viața  cu spovedania miilor de credincioși care alergau la Sfinția Sa pentru rugăciune și dezlegare, iar cel de-al doilea cu propovăduirea cuvântului de învățătură. De la Părintele Cleopa avem 12 volume intitulate: „Ne vorbește Părintele Cleopa”. 

• Părintele Arsenie de la Prislop a fost căutat de o mulțime de credincioși încă de pe timpul când era călugăr la Mănăstirea Sâmbăta,  unde  a creat  o  adevărată mișcare  duhovnicească  de înnoire a  vieții,  dar și  la  Prislop, iar  mai  târziu la  biserica  din Drăgănescu, aproape de București. După eliberarea sa din închisoare, i s-a interzis să mai slujească până la sfârșitul vieții, dar a rămas întru totul ascultător față de ierarhia Bisericii, nejudecând și necondamnând pe nimeni. Înzestrat de Dumnezeu cu un spirit de pătrundere a sufletului omenesc, Părintele Arsenie a condamnat întotdeauna păcatul, îndeosebi desfrâul, avortul și ferirea de a avea copii prin orice mijloace, repetând mereu că cele mai multe drame din familie se datorează acestor păcate. Degradarea unei societăți începe cu degradarea familiei. Părintele Arsenie a fost un mare iubitor de neam, prevăzând și drama părăsirii țării de mulți români.

• Părintele Sofian de la Mănăstirea Antim, supranumit „duhovnicul Bucureștilor” a fost unul din artizanii „Rugului Aprins”, mișcare  duhovnicească din jurul acestei mănăstiri care a atras intelectualitatea bucureșteană pentru cunoașterea și practicarea isihasmului, adică a tradiției rugăciunii neîncetate care duce la pacea inimii. Părintele Sofian a excelat în viața sa prin bunătate și blândețe. Spovedea zilnic ore în șir, mângâind și încurajând pe credincioși. El a fost și un talentat pictor de biserici.

• Părintele  Serafim de  la  Mănăstirea Sâmbăta  de  Sus a  fost cu adevărat un „Serafim de Sarov al românilor”: blând, smerit și ascultător. A răbdat multe ispite în viața sa, mai cu seamă în perioada când a fost stareț. De aceea, Sfântul Sinod i-a dat numele de „Serafim cel răbdător”. În predicile sale, îndemnând pe credincioși la rugăciune, amintea adeseori de sfatul pe care-l primise de la un călugăr român din Muntele Athos: „să nu îți lași pravila (adică rânduiala zilnică de rugăciune), pentru că altfel te îndrăcești”. Într-adevăr, cine nu se roagă zilnic este supus ușor stăpânirii diavolului. 

• Părintele  Dometie cel  Milostiv  de  la  Râmeț a  fost  cu adevărat un călugăr care s-a „lepădat de sine”, după cuvântul Mântuitorului „Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24), ajungând să dea săracilor tot ce avea, până și haina de pe el. Ani de-a rândul a slujit în multe parohii, alergând pe jos prin munții Apuseni, cercetându-i pe credincioși și ajutându-i cu ce avea. La înmormântarea sa, în 1975, nu avea nici măcar o cămașă sau haină întreagă cu care să fie îmbrăcat.

• Părintele Petroniu a fost un călugăr cult, având studii de teologie și filozofie, dar cu toate acestea, rămânând foarte smerit. În 1978, când a fost trimis la Athos de la Mănăstirea Sihăstria, Schitul românesc „Prodromu” se afla într-o situație deosebit de grea, cu  doar câțiva  călugări  bătrâni, iar  biserica  și clădirile  erau  în ruină. A început lucrarea sa prin reînnoirea obștii cu călugări tineri veniți din România, apoi cu restaurarea bisericii și chiliilor, lucrare care a durat zeci de ani.  Era nelipsit de la slujbele bisericii, de zi și de noapte. Pentru că avea o viață lăuntrică profundă, vorbea puțin, făcându-se pildă de tăcere. În ultimii ani ai vieții a suferit de ulcerații grave la picioare, dar își ascundea suferința, fără să  se  plângă vreodată. A fost pildă  de  răbdare în  suferință  și  în încercările vieții. Pentru darurile sale, călugării greci din Sfântul Munte îl apreciau ca pe un mare duhovnic. 

• Părintele Dionisie a trăit 78 de ani la Muntele Athos, din care 67 la Chilia românească „Sfântul Gheorghe” de la Colciu, ajungând la o mare înțelepciune și sfințenie. Foarte mulți călugări din Athos, de toate naționalitățile, îl căutau pe Părintele Dionisie pentru a primi de la el cuvânt de folos și pentru a se spovedi. Iată doar un cuvânt înțelept al părintelui : „Să te rogi să-ți dea Domnul răbdare și smerita cugetare ca să ai pacea sufletului. Cel mai mare lucru este să ai pacea sufletului, în orice situație, orice ți-ar zice cineva”.

Iubiți credincioși,

Să dăm slavă bunului Dumnezeu că a ridicat din neamul nostru atâția sfinți care se roagă pentru noi, mijlocind înaintea Lui pentru iertarea păcatelor noastre și să ne silim, pe cât putem, să le urmăm pilda vieții lor de credință, de bunătate, de răbdare și de iertare. 

Sfințenia este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă harul pe care l-am primit toți la Sfântul Botez cere împreuna lucrare cu el toată viața prin „lupta până la sânge” (Evrei 12, 4) împotriva păcatului și a răutăților de tot felul cu care diavolul ne ispitește. „Lupta până la sânge” înseamnă stăruința în credință prin împlinirea poruncilor  lui  Dumnezeu, rugăciune  și  post, viață  cumpătată  în toate privințele,  legătură  permanentă cu  Biserica  prin ale  cărei  Sfinte Taine și rugăciuni se înnoiește și se înmulțește în noi harul și puterea lui Dumnezeu. 

Punându-vă la inimă aceste cuvinte de învățătură, închei cu citatul  biblic  cu care  am  început: „Aduceți-vă  aminte  de mai  marii voștri..., priviți cu luare aminte la felul cum și-au încheiat viața și le urmați credința” (Evrei 13, 7). 

Vă urez tuturor, credincioși de toate vârstele: copii, tineri și vârstnici, să petreceți Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, cu pace, sănătate și cu bună sporire în toate cele bune. 

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Al vostru de tot binele voitor și rugător pentru toți,

† Mitropolitul Serafim