Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși,

După ce ne-am pregătit timp de 40 de zile cu post și rugăciune, precum și prin mărturisirea păcatelor în fața preotului duhovnic, ne bucurăm astăzi de marele Praznic al Nașterii Domnului în Peștera Betleemului. Ne-am bucurat în Postul Crăciunului și ne bucurăm și în aceste zile de sărbătoare de colindele nostre tradiționale, de un farmec uimitor care ne deschid inima pentru a primi pe Pruncul Iisus și a fi buni ca și El. Cine nu tresaltă la auzul colindelor: „O ce veste minunată…”, „Astăzi S-a născut Hristos…”, „Trei crai de la răsărit…” și câte altele, majoritatea creații populare care descriu minunea din Betleem în cuvinte simple și încărcate de har.

În nemărginita Sa iubire față de neamul omenesc, Dumnezeu a binevoit să se facă El Însuși om pentru ca să mântuiască pe oameni de robia păcatului și de consecințele lui: suferințe, boli, neputințe de tot felul care culmină cu moartea. „Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Mântuitorul mai spune, de asemenea: „Eu am venit în lume pentru ca lumea să aibă viață și din belșug să aibă” (Ioan 10, 10).

Viața vine numai de la Dumnezeu și nu ne putem bucura de ea decât dacă stăm mereu în legătură cu El prin credință, prin rugăciune și fapte bune. Din păcate, cei mai mulți oameni au o credință vagă, teoretică sau intelectuală care nu-i angajează cu nimic în viața lor de zi cu zi. Ei spun că cred, dar se comportă ca și necredincioșii: nu se roagă, nu postesc, nu cinstesc duminica prin participarea la Sf. Liturghie, s-au obișnuit cu păcatul încât conștiința nu-i mai mustră când păcătuiesc. Mai mult, omul modern care l-a alungat pe Dumnezeu din sufletul său și din viața societății, nici nu vrea să audă de păcat, căci i se pare că totul este permis, că poate face orice, fără nici o îngrădire. Totuși Dumnezeu a rânduit în creația Sa și în natura omului, care este coroana creației, legi pentru ca în toate să domnească armonia. Cuvântul „cosmos” înseamnă în limba greacă „armonie”. În cosmos domnește armonia pentru că astrele respectă legile lui Dumnezeu imprimate în natura lor: „Lege le-a pus și nu o vor trece”, zice Psalmistul (Psalm 148, 6). Numai omul încalcă legile lui Dumnezeu și de aceea în sufletul lui și între oameni nu există armonie și pace.

Legile și poruncile lui Dumnezeu pot fi asemănate cu regulile de circulație care sunt făcute ca să apere viața oamenilor. Dacă respectăm poruncile lui Dumnezeu, ne protejăm viața și ne bucurăm de pace și armonie. Dumnezeu a sădit în firea omului năzuința după bine, după dragoste curată față de El și față de semeni. Cine nu se silește să facă întotdeauna binele, cine nu iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său, cine nu iartă greșalele semenilor, acela își face luiși rău și nu va avea niciodată pace în suflet. Păcatul înseamnă tocmai trăirea împotriva firii noastre bune creată de Dumnezeu. Ne îmbolnăvim, suferim, nu avem pace în suflet, pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu și păcătuim. Totuși Dumnezeu ne iubește așa cum suntem fiecare pentru că suntem copii Lui. El „nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” (Iezechiel 33, 11). El vrea să ne bucurăm de viață, să fim sănătoși  și „să trăim mulți ani pe pământ” (cf. Ieșirea 20,12). De aceea Dumnezeu ne cheamă să împlinim poruncile Lui care se cuprind într-una singură: să iubești pe Dumnezeu mai presus de oricine și de orice în lumea aceasta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți (cf. Matei 22,38-40). Iar dacă toți trecem prin multe ispite, încercări și suferințe, să nu ne tulburăm și să nu ne pierdem nădejdea, ci să punem răul de care pătimim pe seama păcatelor noastre, să ne rugăm mai mult și să ne mărturisim păcatele în Taina Spovedaniei. Suferința nu este pedeapsa lui Dumnezeu, ci consecința firească a păcatelor și are întotdeauna un sens pedagogic, căci, mai ales, când suferim ne dăm seama de neputința noastră ontologică, ne smerim și ne întoarcem la Dumnezeu. 

Iubiți credincioși,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2024 ca „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor“. Biserica Ortodoxă are în cultul ei foarte multe rugăciuni în care cerem lui Dumnezeu iertarea păcatelor și vindecarea sufletească și trupească. Cea mai importantă rugăciune pentru bolnavi este Taina Sfântului Maslu cu un ritual deosebit de bogat în citiri biblice și rugăciuni de iertarea păcatelor și sănătate. În toate parohiile noastre se săvârșește Sfântul Maslu în Posturile de peste an, chiar și mai des, uneori săptămânal. Foarte mulți credincioși participă cu evlavie la Sfântul Maslu și se folosesc sufletește și trupește. Biserica ne recomandă să luăm parte la Taina Sfântului Maslu cu pregătirea necesară pentru ca să primim ajutorul lui Dumnezeu, adică să ne spovedim și să fim împăcați cu semenii noștri.

Chiar dacă nu ne vindecăm imediat, cum am dori, totuși prin rugăciunea Sfântului Maslu și ungerea cu untdelemnul sfințit primim curaj și putere să ne purtăm mai ușor crucea suferinței și greutăților vieții. De aceea vă pun la inimă să luați parte cât mai des la Taina Sfântului Maslu. Este însă o mare greșeală să participăm la Sfântul Maslu și să neglijăm participarea la Sfânta Liturghie, care este cea mai importantă Taină a Bisericii, fără de care nu există Biserică. Pentru că din Sfânta Liturghie izvorăsc toate Tainele și slujbele bisericești!

Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă pe toți să avem grijă de cei bolnavi și cu lipsuri. El Se identifică cu tot omul, dar mai ales cu cei ce au nevoie de ajutorul nostru: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și M-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 35). Să fim convinși că orice bine facem semenilor noștri, îl facem Mântuitorului Iisus Hristos Care ne va răsplăti și în lumea aceasta și în viața viitoare. Misiunea Bisericii nu se limitează la slujirea Sfintei Liturghii și a celorlalte slujbe, ci se extinde în viața oamenilor care au nevoie de ajutorul nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Taina Altarului” se continuă cu „Taina fratelui”. Cu toții suntem chemați să continuăm slujirea din Biserică cu slujirea semenilor – care sunt frații noștri în Hristos – prin facerea de bine. Fiecare om este o taină, o minune dumnezeiască pentru că fiecare îl poartă pe Dumnezeu în inima sa. „După Dumnezeu, cinstește pe tot omul ca pe Dumnezeu”, zic Părinții duhovnicești. De aceea parohiile noastre au programe sociale și se îngrijesc, după putință, de cei care trăiesc în lipsuri, mai cu seamă de părinții și frații noștri din România. Iar bolnavii sunt cei dintâi care au nevoie de rugăciunea, mângâierea și ajutorul nostru. Să fim deci aproape de toți cei ce suferă și să ne facem una cu ei! 

Vă reamintesc tuturor programul „Burse pentru copii săraci din Moldova” prin care ajutăm din donațiile credincioșilor 850 de copii din familii cu mulți copii din județele Vaslui și Botoșani. Orice ajutor este binevenit în contul Mitropoliei deschis special pentru acest program. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească jertfa!  

Punându-vă la inimă aceste îndemnuri, cu nădejdea că le veți primi și împlini fiecare după putință, vă îmbrățișez pe toți în Hristos Domnul, Cel născut în Peștera Betleemului, Care a venit în lume să aducă focul dragostei lui Dumnezeu (cf. Luca 12, 49).

Vă urez tuturor: Sărbători cu pace și bucurie și La mulți ani!

Mitropolitul Serafim

Sursa: mitropolia-ro.de