Aici veți găsi ispitele pe care le îngăduie Dumnezeu celor fără de rușine și celor care cugetă semeț, săvârșind astfel ne­dreptate înaintea Bunului Dumnezeu. Așadar, ispitele vădit demonice, ce depășesc puterea lor de a răbda, sunt: lipsirea de înțelepciunea pe care o aveau, atacul furios al patimii desfrânării, care se slobozește asupra lor pentru a smeri trufia lor, aprinderea mâniei, dorința de a-și im­pune voia lor, de a se împotrivi în cuvânt, de a-i mustra și a-i pedepsi pe ceilalți, disprețuirea doririlor celor după Dumne­zeu ale inimilor lor, înșelarea desăvârșită a minții lor, hulele împotriva lui Dumnezeu, cugetări pline de nebunie, vrednice de râs – aș spune mai degrabă de plâns –, disprețuirea de către oameni, distrugerea reputației lor, batjocorirea și chinuirea în multe feluri de către demoni, pe ascuns și la arătare, dorința de a petrece împreună cu mirenii, de a flecari întotdeauna ca unii fără de minte, de a născoci lucruri nefolo­sitoare și de a spune profeții mincinoase, de a făgădui lucruri ce depășesc puterile lor. Acestea sunt ispitele sufletești.

Iar ispitele cele trupești ale omului mândru sunt: întâmplările dureroase ce stăruie pururea în împletire cu el și sunt anevoie de destrămat, întâlniri cu oameni răi și necredincioși, care îi pricinuiesc ne­cazuri; uneori inima i se tulbură dintr-odată din pricina fricii lui Dumnezeu; de multe ori cade de pe stânci și alte locuri înalte; și alte pătimiri rele ale trupului li se întâmplă unora ca aceștia; lipsirea nădejdii și a credinței în Dumnezeu, lipsa oamenilor care ar putea mângâia inima lor deznă­dăjduită, lucru ce este iconomisit astfel de puterea lui Dumnezeu. Și, pe scurt, unii ca aceștia pătimesc toate cele care sunt mai presus de puterea lor de a răbda, la acestea adăugându-se și războiul adus de patimile lor.

Iar aceste ispite încep atunci când omul începe să se considere înțelept. Și astfel cade când într-o ispită, când într-alta, potrivit cu măsura în care primește aceste gânduri de mândrie. Așadar, din felurile ispitelor ce te atacă, înțelege cărările în­guste pe care se abat gândurile tale. Și dacă vei vedea împletite unele dintre aceste ispite cu cele vădit demonice, ce le-am arătat mai sus, să știi că, potrivit cu ispitele pe care le primești, s-a cuibărit în tine mândria și te roade.

(Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a 2-a, rev., Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 35-37)